desfăcut

desfăcut
DESFĂCÚT2, -Ă, desfăcuţi, -te, adj. 1. (Despre un obiect formând un tot) Descompus, desprins (în bucăţi); răsfirat, împrăştiat, demontat. 2. (jur.) Anulat. 3. (Despre haine) Descheiat, dezlegat. ♦ (Despre scrisori, pachete etc.) Deschis. – v. desface.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DESFĂCÚT1 s.n. Desfacere. – v. desface.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DESFĂCÚT adj. 1. despăturit, dezdoit. (Un şervet desfăcut.) 2. v. desfăşurat. 3. v. deschis. 4. v. dezlegat. 5. v. despletit. 6. v. dezlipit. 7. demontat. (O piesă desfăcut.) 8. destrămat, deşirat. (O ţesătură desfăcut.) 9. desfăşurat, întins, răsfirat. (Cu aripile desfăcut.) 10. v. depărtat. 11. crăpat, deschis, plesnit. (Boboc, mugur desfăcut.) 12. v. reziliat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

desfăcút s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • deschis — DESCHÍS, Ă, deschişi, se, adj. 1. (Despre uşi, porţi, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu uşa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ♢ expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în… …   Dicționar Român

  • desface — DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau …   Dicționar Român

  • despletit — DESPLETÍT, Ă, despletiţi, te, adj. 1. Desfăcut din împletitură, neîmpletit, deşirat. 2. (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; p. ext. nepieptănat, zbârlit, neîngrijit. – v. despleti. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • dezmembrabil — DEZMEMBRÁBIL, Ă, dezmembrabili, e, adj. Care poate fi desfăcut în părţile componente. – Dezmembra + suf. bil. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dezmembrábil adj. m., pl. dezmembrábili; f. sg. dezmembrábilă …   Dicționar Român

  • indisolubil — INDISOLÚBIL, Ă, indisolubili, e, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi desfăcut, rupt, destrămat, care este de nezdruncinat. – Din fr. indissoluble, lat. indissolubilis. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  Indisolubil ≠ separabil… …   Dicționar Român

  • trigam — TRIGÁM, Ă, trigami, e, adj. (Adesea substantivat) Care se căsătoreşte pentru a treia oară, fără ca în prealabil să fi desfăcut în mod legal celelalte două căsătorii. – Din fr. trigame. Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  trigám… …   Dicționar Român

  • cartuş — CARTÚŞ, cartuşe, s.n. 1. Tub metalic sau de carton prevăzut cu o capsă, cu material exploziv şi cu proiectil sau cu alice, care serveşte ca muniţie pentru armamentul portativ; patron1. ♦ Bucată cilindrică de exploziv folosită la producerea… …   Dicționar Român

  • desfăşurat — DESFĂŞURÁT, Ă, desfăşuraţi, te, adj. (Despre obiecte înfăşurate) Întins, desfăcut. ♦ (Despre un grup compact) Răsfirat într o anumită ordine. ♦ (În sintagma) Plan desfăşurat = plan (de muncă, de activitate) defalcat pe perioade de timp. – v.… …   Dicționar Român

  • dezghiocat — DEZGHIOCÁT1 s.n. Dezghiocare. – v. dezghioca. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZGHIOCÁT2, Ă, dezghiocaţi, te, adj. (Despre unele fructe sau legume) Desfăcut din coajă sau din păstăi; (despre boabele de porumb) desfăcut de pe… …   Dicționar Român

  • dezlegat — DEZLEGÁT, Ă, dezlegaţi, te, adj. 1. Care nu este legat, care a fost desfăcut din legături. ♢ expr. A avea limba dezlegată = a fi extrem de vorbăreţ, a spune tot ce ştie. 2. Care a fost absolvit de un blestem, de păcate etc. 3. (Despre probleme)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”