dispreţ — DISPRÉŢ s.n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de consideraţie sau de stimă faţă de cineva sau de ceva. ♢ loc. adv. Cu dispreţ = în mod dispreţuitor. [var.: (înv.) despréţ s.n.] – Din it. disprezzo. Trimis de RACAI, 13.09.2007 … Dicționar Român
desconsideraţie — DESCONSIDERÁŢIE, desconsideraţii, s.f. Desconsiderare. [var.: desconsideraţiúne s.f.] – După fr. déconsidération. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCONSIDERÁŢIE s. v. dispreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
desconsiderar — Se conjuga como: amar Infinitivo: Gerundio: Participio: desconsiderar desconsiderando desconsiderado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. desconsidero… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
defăimare — DEFĂIMÁRE, defăimări, s.f. Acţiunea de a defăima şi rezultatul ei; bârfire, ponegrire, calomniere; dispreţ, desconsiderare; umilire, batjocură. – v. defăima. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Defăimare ≠ elogiere, glorificare, venerare … Dicționar Român
consideraţie — CONSIDERÁŢIE, consideraţii, s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, raţiune. ♢ expr. A avea (sau a lua) în consideraţie = a ţine seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecţie. [var.: consideraţiúne s.f.] – Din fr. considération … Dicționar Român
dispreţuire — DISPREŢUÍRE, dispreţuiri, s.f. Acţiunea de a dispreţui. [var.: (înv.) despreţuíre s.f. ) – v. dispreţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISPREŢUÍRE s. desconsiderare, nesocotire. (dispreţuire colegilor.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
nesocotire — NESOCOTÍRE s.f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – v. nesocoti. Trimis de GabiAlex, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NESOCOTÍRE s. 1. v. ignorare. 2. v. dispreţuire. 3. v. încălcare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
stricat — STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRICÁT2, Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre… … Dicționar Român
