Dicționar Român. 2013.
desconsiderat — des|con|si|de|rat Mot Agut Adjectiu variable … Diccionari Català-Català
dispreţuit — DISPREŢUÍT, Ă, dispreţuiţi, te, adj. Care este tratat cu dispreţ; desconsiderat. – v. dispreţui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISPREŢUÍT adj. desconsiderat. (O persoană dispreţuit.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
nesocotit — NESOCOTÍT, Ă, nesocotiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotinţă, de chibzuinţă în acţiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. uşuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedeşte nesocotinţă;… … Dicționar Român
depreciat — DEPRECIÁT, Ă, depreciaţi, te, adj. Care nu este apreciat la justa valoare; desconsiderat, devalorizat. ♦ Cu valoare scăzută. [pr.: ci at] – v. deprecia. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPRECIÁT adj. 1. (fin.) demonetizat,… … Dicționar Român
pierzare — PIERZÁRE s.f. (pop.) Pierzanie. ♢ loc. vb. A da pierzării = a ucide sau a lăsa să fie ucis. – v. pierde. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PIERZÁRE s. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
urgisit — URGISÍT, Ă, urgisiţi, te, adj. 1. (pop.) Care are de îndurat mari neplăceri, necazuri, persecuţii. ♦ (Despre obiecte) Aruncat, părăsit, desconsiderat. 2. (înv.; adesea substantival) Nesuferit, rău, afurisit. ♦ Blestemat; necurat. – v. urgisi.… … Dicționar Român
