desconsideraţie

desconsideraţie: DESCONSIDERÁŢIE, desconsideraţii, s.f. Desconsiderare. [var.: desconsideraţiúne s.f.] – După fr. déconsidération.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DESCONSIDERÁŢIE s. v. dispreţ.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

desconsideráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. desconsideráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. desconsideráţiei; pl. desconsideráţii, art. desconsideráţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DESCONSIDERÁŢIE f. Lipsă de consideraţie. [art. desconsideraţia; G.-D. desconsideraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. déconsidération

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DESCONSIDERÁŢIE s.f. Desconsiderare. [gen. -iei, var. desconsideraţiune s.f. / cf. fr. déconsideration].

Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DN

DESCONSIDERÁŢIE s. f. desconsiderare. (după fr. déconsidération)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

desconsideraţiune — DESCONSIDERAŢIÚNE s.f. v. desconsideraţie. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCONSIDERAŢIÚNE s.f. v. desconsideraţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
consideraţie — CONSIDERÁŢIE, consideraţii, s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, raţiune. ♢ expr. A avea (sau a lua) în consideraţie = a ţine seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecţie. [var.: consideraţiúne s.f.] – Din fr. considération … Dicționar Român
desconsidera — DESCONSIDERÁ, desconsíder, vb. I. tranz. A nu da cuiva consideraţia, stima, atenţia cuvenită; a dispreţui. – Des1 + considera (după fr. déconsidérer). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCONSIDERÁ vb. v. dispreţui. Trimis de… … Dicționar Român
desconsiderare — DESCONSIDERÁRE, desconsiderări, s.f. Faptul de a desconsidera; lipsă de consideraţie, de stimă faţă de cineva; dispreţ, discreditare. – v. desconsidera. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESCONSIDERÁRE s. 1. v. dispreţuire. 2. v.… … Dicționar Român
dispreţ — DISPRÉŢ s.n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de consideraţie sau de stimă faţă de cineva sau de ceva. ♢ loc. adv. Cu dispreţ = în mod dispreţuitor. [var.: (înv.) despréţ s.n.] – Din it. disprezzo. Trimis de RACAI, 13.09.2007 … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias