depinde

depinde
DEPÍNDE, depínd, vb. III. intranz. 1. (Despre lucruri, fapte, atitudini) A fi legat cu necesitate de..., a fi în funcţie de..., a atârna de... ♢ (Ca răspuns neprecis la o întrebare) Când se termină lucrarea? – Depinde! 2. (Despre persoane, instituţii, ţinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi, part. depíns] – Din fr. dépendre, lat. dependere.
Trimis de LauraGellner, 30.10.2008. Sursa: DEX '98

DEPÍNDE vb. 1. v. aparţine. 2. (fig.) a atârna, (înv.) a spânzura. (Totul depinde de el.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

depínde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. depínd, 1 pl. depíndem, perf. s. 1 sg. depinséi, 1 pl. depínserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. depíndă; ger. depinzând; part. depíns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEPÍNDE depínd intranz. 1) A fi în dependenţă; a ţine. 2) A se afla în subordine; a fi subordonat. /<fr. dependre, lat. dependere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEPÍNDE vb. III. intr. 1. A fi în funcţie de..., a atârna de... 2. A fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. [P.i. depínd. / < fr. dépendre, it. dipendere, lat. dependere].
Trimis de LauraGellner, 08.05.2006. Sursa: DN

depínde (-d, -ns), vb. – 1. A fi legat cu necesitate de ... – 2. A fi subordonat cuiva. fr. dépendre, probabil adaptat conjugării lui prinde, după analogia pendre-prendre-prinde. – Der. (din fr.) dependent, adj.; dependenţă, s.f.; independent, adj.; independenţă, s.f.
Trimis de blaurb, 23.07.2007. Sursa: DER

DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi în funcţie de... 2. a fi sub autoritatea, a fi subordonat cuiva. (după fr. dépendre, lat. dependere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • condiţional — CONDIŢIONÁL, Ă, condiţionali, e, adj. Care este supus unei condiţii; care cuprinde o condiţie. ♢ (psih.) Excitant condiţional = excitant care, sincronizat în mai multe repetiţii cu un reflex înnăscut, sfârşeşte prin a produce singur un efect… …   Dicționar Român

  • funcţie — FÚNCŢIE, funcţii, s.f. (Şi în forma funcţiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deţine cineva într o… …   Dicționar Român

  • aleatoriu — ALEATÓRIU, IE, aleatorii, adj. (jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare şi nesigură, întâmplător. Venituri aleatorii. [pr.: le a . – var.: aleatór, oáre adj.] – Din fr. aléatoire, lat. aleatorius. Trimis de elendra, 17.05.2002. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • atârna — ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. intranz. A sta suspendat, a cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. tranz. A agăţa, a suspenda de un cârlig, de un cui etc., lăsând să cadă liber în jos. 3. refl. A se agăţa de cineva sau ceva. II.… …   Dicționar Român

  • condiţie — CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ loc. adj. şi adv. Fără… …   Dicționar Român

  • condiţiona — CONDIŢIONÁ, condiţionez, vb. I. tranz. 1. A fi condiţia, de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea (valabil) unui act printr o condiţie, a face să depindă executarea lui de o condiţie, a l supune uneia …   Dicționar Român

  • dependent — DEPENDÉNT, Ă, dependenţi, te, adj. Care depinde (de cineva sau de ceva); care nu este autonom. – Din fr. dépendant. Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX 98  Dependent ≠ autonom, independent, liber, neatârnat, nedependent, slobod,… …   Dicționar Român

  • absolut — absolút, ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat. 2. total, complet, desăvârşit. ♢ adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare absolută = deplasarea unui corp faţă de un sistem… …   Dicționar Român

  • coligativ — COLIGATÍV, Ă, coligativi, e, adj. (fiz.; despre proprietăţi ale substanţelor) Care depinde numai de numărul şi de natura moleculelor substanţei. – Din fr. colligatif. Trimis de hai, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  coligatív adj. m., pl. coligatívi; f …   Dicționar Român

  • independent — INDEPENDÉNT, Ă, independenţi, te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber2, autonom. ♢ loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”