- aleatoriu
- ALEATÓRIU, -IE, aleatorii, adj. (jur.) Care depinde de o împrejurare viitoare şi nesigură, întâmplător. Venituri aleatorii. [pr.: -le-a-. – var.: aleatór, -oáre adj.] – Din fr. aléatoire, lat. aleatorius.Trimis de elendra, 17.05.2002. Sursa: DEX '98ALEATÓRIU adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.Trimis de siveco, 19.03.2008. Sursa: Sinonimealeatóriu adj. m. (sil. -le-a-) [-riu pron. -rĩu], f. aleatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. aleatóriiTrimis de siveco, 05.11.2004. Sursa: Dicţionar ortograficALEATÓR//IU aleatoriuie (aleatoriuii) jur. Care depinde de un eveniment nesigur; supus întâmplării. Câştig aleatoriu. [Sil. -le-a-, -riu] /<fr. aléatoire, lat. aleatoriusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXALEATÓRIU, -IE adj. Care depinde de un eveniment viitor şi nesigur; supus întâmplării; întâmplător; stocastic. [pron. a-le-a-to-riu, var. aleator, -oare, aleatoric, -ă adj. / cf. fr. aléatoire, it. aleatorio, lat. aleatorius < alea – zar].Trimis de LauraGellner, 25.02.2006. Sursa: DNALEATÓRIU, -IE adj. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic. o variabilă ĩe (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ĩe = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizaţie. (< fr. aléatoire, lat. aleatorius)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.