- independent
- INDEPENDÉNT, -Ă, independenţi, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucură de independenţă, liber2, autonom. ♢ loc. prep. Independent de... = fără a ţine seamă de..., indiferent de... 2. (Despre oameni şi manifestările lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu iniţiativă personală. – Din fr. indépendant.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98Independent ≠ dependentTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINDEPENDÉNT adj., adv. 1. adj. liber, neatârnat, suveran, (înv. şi pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat independent.) 2. adj. v. autocefal. 3. adj., adv. separat. (Dezvoltarea independent a două limbi înrudite; studiază independent fenomenele.)Trimis de siveco, 14.04.2008. Sursa: SinonimeVARIABILĂ INDEPENDÉNTĂ s. (MAT.) argument.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeindependént adj. m., pl. independénţi; f. sg. independéntă, pl. independénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINDEPENDÉN//T independenttă (independentţi, independentte) 1) Care nu este dependent de nimeni sau de nimic; liber de orice dependenţă; nedependent; autonom; neatârnat. 2) Care nu vrea să se supună nimănui; cu iniţiativă personală. /<fr. independant, it. independenteTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINDEPENDÉNT, -Ă adj. 1. Care nu depinde de nimic sau de nimeni; liber, neatârnat; autonom. 2. Care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. [< fr. indépendant].Trimis de LauraGellner, 29.07.2006. Sursa: DNINDEPENDÉNT, -Ă I. adj. 1. care nu depinde de cineva sau ceva; liber, neatârnat; autonom. o independent de = fără a ţine seama de... 2. care se bizuie pe propriile sale forţe; cu iniţiative personale. II. s. m. pl. (în revoluţia burgheză din Anglia) membrii unei grupări politice reprezentând interesele burgheziei şi nobilimii mijlocii. (< fr. indépendant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.