conştienţă

conştienţă
CONŞTIÉNŢĂ s. luciditate. (Bolnavul e în stare de conştienţă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

CONŞTIÉNŢĂ s. f. faptul de a fi conştient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi. (< fr. conscience, lat. conscientia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • inconştient — INCONŞTIÉNT, Ă, inconştienţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care nu este conştient, care nu ştie ce face, care şi a pierdut cunoştinţa (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conştientă faţă de realitatea… …   Dicționar Român

  • luciditate — LUCIDITÁTE s.f. Însuşire a unei persoane sau a unei minţi lucide; claritate în gândire. ♦ Deplinătate a funcţiilor intelectuale; stare de conştienţă. – Din fr. lucidité. Trimis de Iris, 10.05.2004. Sursa: DEX 98  LUCIDITÁTE s. 1. v. conştienţă.… …   Dicționar Român

  • libertate — LIBERTÁTE, (4) libertăţi, s.f. 1. Posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi a societăţii. ♢ loc. adv.… …   Dicționar Român

  • aderenţă — ADERÉNŢĂ, aderenţe, s.f. 1. (med.) Ţesut fibros care se dezvoltă în special în cavităţile seroase, în urma unei infecţii sau intervenţii chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (tehn.) Forţă care menţine alăturate… …   Dicționar Român

  • conştient — CONŞTIÉNT, Ă, conştienţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conştiinţă. 2. Care îşi dă seama de posibilităţile sale, de rolul care i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte… …   Dicționar Român

  • educaţie — EDUCÁŢIE, educaţii, s.f. Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul… …   Dicționar Român

  • greşeală — GREŞEÁLĂ, greşeli, s.f. Faptă, acţiune etc. care constituie o abatere (conştientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (şi care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în …   Dicționar Român

  • nonconformism — NONCONFORMÍSM s.n. Tendinţa de a nu accepta moravurile, mentalitatea, tradiţiile unui anumit mediu; neconformism. – Din fr. non conformisme. Trimis de ana zecheru, 08.06.2004. Sursa: DEX 98  NONCONFORMÍSM s. inconformism. (nonconformismul… …   Dicționar Român

  • sabotaj — SABOTÁJ, sabotaje, s.n. Acţiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activităţi, în special frânarea desfăşurarii normale a unui proces de producţie. – Din fr. sabotage. Trimis de spall, 26.04.2004. Sursa: DEX 98  SABOTÁJ s. sabotare …   Dicționar Român

  • subiect — SUBIÉCT, subiecte, s.n. 1. Totalitatea acţiunilor, evenimentelor (prezentate într o anumită succesiune) care alcătuiesc conţinutul unei opere literare, cinematografice etc. ♦ Chestiune, temă despre care vorbeşte sau scrie cineva. ♦ Cauză, pricină …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”