luciditáte — s. f., g. d. art. luciditäţii … Romanian orthography
lucidità — lu·ci·di·tà s.f.inv. CO 1. acutezza intellettuale: lucidità di mente, analisi condotta con lucidità Sinonimi: chiarezza, perspicuità. Contrari: confusione. 2. stato di coscienza normale: il malato alterna momenti di delirio a momenti di lucidità; … Dizionario italiano
ceţos — CEŢÓS, OÁSĂ, ceţoşi, oase, adj. Cu ceaţă, plin de ceaţă, întunecat de ceaţă. – Ceaţă + suf. os. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ceţos ≠ limpede, clar, lămurit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime CEŢÓS adj. (met.)… … Dicționar Român
conştienţă — CONŞTIÉNŢĂ s. luciditate. (Bolnavul e în stare de conştienţă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime CONŞTIÉNŢĂ s. f. faptul de a fi conştient; stare caracterizată printr o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau… … Dicționar Român
limpezime — LIMPEZÍME, limpezimi, s.f. 1. Calitatea de a fi limpede; claritate, limpeziciune. 2. Întinderea limpede a văzduhului, seninul cerului; limpeziş. 3. Claritate, precizie (în ceea ce spune sau scrie cineva); explicitate. – Limpezi + suf. ime. Trimis … Dicționar Român
luci — LUCÍ, lucesc, vb. IV. intranz. 1. A răspândi lumină; a străluci, a lumina. 2. A sclipi din cauza luminii; a scânteia. ♦ (Despre ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoţie, o dorinţă etc. 3. fig. (Despre idei, sentimente) A apărea în… … Dicționar Român
neguros — NEGURÓS, OÁSĂ, neguroşi, oase, adj. 1. Acoperit, învăluit de negură (1); ceţos, pâclos, neguriu. ♦ Întunecat, obscur; mohorât, posomorât. 2. fig. (Despre oameni şi despre ochii, privirea etc. lor) Mohorât, trist, posomorât, încruntat. 3. fig.… … Dicționar Român
tulbure — TÚLBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenţă, de limpezime; amestecat cu impurităţi. ♦ (Despre ape) Agitat, învolburat. ♦ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, întunecat, posomorât. ♦ fig. Difuz, neclar. Lumină tulbure. ♦ fig … Dicționar Român
împăienjenit — ÎMPĂIENJENÍT, Ă, împăienjeniţi, te, adj. 1. Acoperit cu fire de păianjen, plin de păienjeniş. 2. fig. (Despre ochi) Care nu mai distinge bine obiectele; (despre vedere) lipsit de claritate; înceţoşat. [pr.: pă ien . – var.: (reg.) împăinjenít, ă … Dicționar Român
