tulbure

TÚLBURE, tulburi, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparenţă, de limpezime; amestecat cu impurităţi. ♦ (Despre ape) Agitat, învolburat. ♦ (Despre cer, vreme) Acoperit cu nori, întunecat, posomorât. ♦ fig. Difuz, neclar. Lumină tulbure. ♦ fig. Greu de înţeles, confuz, încurcat. 2. (Despre ochi, privire) Lipsit de claritate; împăienjenit. 3. fig. (Despre situaţii sociale, politice) Neliniştit, nesigur, agitat, frământat. ♦ (Despre stări psihice) Neliniştit, frământat, zbuciumat. [var.: túrbure adj.] – lat. *turbulus ( = turbidus).

Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX '98



Tulbure ≠ limpede

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



TÚLBURE adj. 1. (reg.) tulburos. (Un lichid tulbure.) 2. v. înceţoşat. 3. v. neclar. 4. v. împăienjenit. 5. v. confuz. 6. incert, nesigur. (Treceau printr-o perioadă tulbure.) 7. v. critic.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



túlbure adj. m., f. túlbure; pl. m. şi f. túlburi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TÚLBUR//E tulburei adj. (în opoziţie cu limpede) 1) (despre lichide) Care este lipsit de transparenţă; amestecat cu impurităţi. 2) (despre cer, vreme) Care este întunecat din cauza îngrămădirii norilor; posomorât; mohorât. 3) (despre ochi, privire) Care este lipsit de luciditate; împăienjenit; ceţos; neguros. 4) fig. (despre vorbire, gânduri etc.) Care nu se desluşeşte; greu de înţeles. 5) fig. (despre situaţii sociale, politice) Care se caracterizează prin frământări sociale, criză. /<lat. turbulus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX