aderenţă

aderenţă
ADERÉNŢĂ, aderenţe, s.f. 1. (med.) Ţesut fibros care se dezvoltă în special în cavităţile seroase, în urma unei infecţii sau intervenţii chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (tehn.) Forţă care menţine alăturate două corpuri aflate în contact. Aderenţa dintre roţile unui vehicul şi şosea. ♦ Fenomen de legătură între beton şi oţel în construcţiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conştientă la ceva. – Din fr. adhérence.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ADERÉNŢĂ s. (med.) bridă. (Are aderenţă la pleură.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

aderénţă s. f., g.-d. art. aderénţei; pl. aderénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ADERÉNŢ//Ă aderenţăe f. 1) Fenomen care se produce între roţile unui vehicul şi calea de rulare, realizându-se astfel mişcarea vehiculului. 2) mai ales la pl. Lipire patologică a două organe în urma unei intervenţii chirurgicale. 3) Ţesut rezultat în urma acestui proces. 4) constr. Element de legătură între beton şi oţel în construcţiile de beton armat. /<fr. adhérence
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ADERÉNŢĂ s.f. 1. Legătură, lipire. ♦ Lipire patologică a unor ţesuturi care de obicei nu sunt lipite între ele; bridă. 2. (tehn.) Frecare între două corpuri în contact, dintre care unul alunecă sau se rostogoleşte peste celălalt. 3. (constr.) Fenomen de legătură între diferite materiale. [< fr. adhérence, cf. lat. adhaerere – a fi ataşat].
Trimis de LauraGellner, 21.02.2006. Sursa: DN

ADERÉNŢĂ s. f. 1. legătură, lipire. 2. bridă (4). 3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact. 4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel. ♢ (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte. 5. aderare, solidarizare conştientă. (< fr. adhérence, lat. adhaerentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • aderénţã — s. f., g. d. art. aderénţei; pl. aderénţe …   Romanian orthography

  • sinechie — SINECHÍE s.f. (med.) Aderenţă patologică a irisului în faţa posterioară a corneei sau la cristalin; p. gener. orice aderenţă patologică între formaţiuni anatomice vecine. – Din fr. synéchie, engl. synechie. Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004.… …   Dicționar Român

  • bridă — BRÍDĂ, bride, s.f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de U , care face legătura între arcuri şi osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la… …   Dicționar Român

  • anchiloglosie — ANCHILOGLOSÍE s.f. Aderenţă a limbii la gingii sau la peretele bucal. [gen. iei / cf. fr. ankyloglosse < gr. ankylos – încovoiat, glossa – limbă]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  ANCHILOGLOSÍE s. f. aderenţă a limbii la gingii …   Dicționar Român

  • neaderenţă — NEADERÉNŢĂ, neaderenţe, s.f. 1. Lipsă de aderenţă la un partid, la o mişcare, la o asociaţie etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [pr.: ne a ] – Ne + aderenţă (după engl. non adherence). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • secluziune — SECLUZIÚNE s.f. Secluziune pupilară = aderenţa marginii pupilare a irisului la cristalin. [pron. zi u , var. secluzie s.f. / < fr. séclusion]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN  SECLUZIÚNE s. f. 1. funcţiune psihologică ce asigură …   Dicționar Român

  • ВЕС СЦЕПНОЙ — усилие, приходящееся на ведущие оси движителя и определяющее величину тягового усилия (Болгарский язык; Български) сцепно тегло (припадащо се на задвижващи колела или на гьсенична верига) (Чешский язык; Čeština) adhezní tíže (Немецкий язык;… …   Строительный словарь

  • СЦЕПЛЕНИЕ — 1. в транспортном строительстве сила взаимодействия поверхности дороги и колеса транспортируемого средства 2. в железобетоне сила взаимодействия боковой поверхности арматуры с цементным камнем (Болгарский язык; Български) сцепление (Чешский язык; …   Строительный словарь

  • aderént — adj. m., s. m., pl. aderénţi; f. sg. aderéntã, pl. aderénte …   Romanian orthography

  • adera — ADERÁ, adér, vb. I. intranz. (Cu determinări introduse prin prep. la ) 1. A deveni adeptul unui partid, al unei mişcări, al unei ideologii, al unei acţiuni, cunoscându i şi împărtăşindu i principiile. 2. A se ţine strâns lipit de ceva. 3. (Despre …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”