convieţuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. convieţuiésc, imperf. 3 sg. convieţuiá; conj. prez. 1 sg. şi pl. convieţuiáscã … Romanian orthography
coabita — COABITÁ, coabitez, vb. I. intranz. (jur.) A locui, a trăi împreună (în aceeaşi casă) cu cineva; a convieţui. [pr.: co a ] – Din fr. cohabiter, lat. cohabitare. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 COABITÁ vb. ( … Dicționar Român
convieţuire — CONVIEŢUÍRE, convieţuiri, s.f. Faptul de a convieţui; coabitare. – v. convieţui. Trimis de IoanSoleriu, 21.09.2008. Sursa: DEX 98 CONVIEŢUÍRE s. v. coabitare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime convieţuíre s. f. → vieţuire Trimis… … Dicționar Român
convieţuitor — CONVIEŢUITÓR, OÁRE, convieţuitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăieşte în acelaşi loc cu altcineva. [pr.: ţu i ] – Convieţui + suf. tor. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98 convieţuitór adj. → vieţuitor Trimis de siveco … Dicționar Român
trăi — TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. intranz. A se afla în viaţă; a exista, a vieţui. ♢ (În formule de mulţumire, de salut, de urare etc.) Sa trăieşti! ♢ expr. (Formulă de jurământ) Aşa să trăiesc (sau să trăieşti etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (aşa). 2.… … Dicționar Român
înţelege — ÎNŢELÉGE, înţelég, vb. III. 1. tranz. A şi face, a avea o idee clară şi exactă despre un lucru, a pătrunde, a cuprinde cu mintea; a pricepe. ♢ expr. Aşa (mai) înţeleg şi eu = aşa da, aşa e pe placul meu. A înţelege pe cineva = a) a pricepe ce… … Dicționar Român
comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… … Dicționar Român
con — 1 Element de compunere însemnând împreună cu , care serveşte la formarea unor substantive (conşcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, convieţui etc.) sau a unor adjective (conaţional). [var.: co ] – Din fr. co(n) (lat. cum ). Trimis de dante … Dicționar Român
conlocui — CONLOCUÍ, conlocuiésc, vb. IV. intranz. (înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con1 + locui (după fr. cohabiter). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 conlocuí vb. → locui Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
