con

CON-¹ Element de compunere însemnând "împreună cu", care serveşte la formarea unor substantive (conşcolar, coreferent), a unor verbe (conlocui, convieţui etc.) sau a unor adjective (conaţional). [var.: co-] – Din fr. co(n)- (lat. cum-).

Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98



CON², conuri, s.n. 1. Suprafaţă descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă şi pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric mărginit de o asemenea suprafaţă şi de un plan. 2. (geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = formă de relief conică cât un munte, constituită în urma erupţiilor vulcanice, din lavă, cenuşă etc. Con de dejecţie = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenţi acolo unde se micşorează panta; agestru. ♦ (fiz.) Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos şi cade pe o suprafaţă. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroşi solzi lemnoşi, care reprezintă florile mascule sau femele. – Din fr. cône.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CON s. 1. (geogr.) con de dejecţie = agestru. 2. (bot.) (pop.) pară, (reg.) cocean, cucuruz, păpuşoi. (con de brad.) 3. (bot.) con vegetativ = vârf vegetativ. 4. con pirometric v. pirometru ceramic; con Seger v. pirometru ceramic.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



con s. n., pl. cónuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CON conuri n. 1) Corp geometric rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul catetei. 2) Obiect cu o astfel de formă. ♢ con vulcanic partea din afară a unui vulcan înălţată deasupra pământului. 3) Fructul coniferelor. con de brad. 4): con în trepte mecanism pentru schimbarea vitezei de rotaţie. /<fr. cône, lat. conus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CON- Element prim de compunere savantă care are semnificaţia "împreună cu". [var. co-, com-. / < fr. co(n)-, lat. con – cu].

Trimis de LauraGellner, 23.12.2004. Sursa: DN



CON ÁNIMA loc.adv. (muz.; ca indicaţie de execuţie) Cu însufleţire. [< it. con anima].

Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DN



CON MÓTO loc. adv. (muz.; ca indicaţie de execuţie) Cu multă mişcare. [< it. con moto].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN



CON¹-/CO-/COM- pref. "împreună (cu)", "spre ceva", "alături". (<fr. co/n, m/-, cf. lat. com < cum = cu)

Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDN



CON² s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă. ♢ con vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos şi cade pe o suprafaţă. 2. fructul coniferelor. (<fr. cône, lat. conus)

Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN



CON³ prep. (muz.) "cu". (<it. con)

Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN



CON AFFÉTTO loc. adv. (muz.) cu simţire; afectuos. (<it. con affetto)

Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDN



CON¹-/CO-/COM- pref. "împreună (cu)", "spre ceva", "alături". (<fr. co/n, m/-, cf. lat. com < cum = cu)

Trimis de tavi, 19.03.2007. Sursa: MDN



CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de formă; Con vulcanic = partea exterioară în formă de con (1), a unui vulcan; con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos şi cade pe o suprafaţă. 2. Fructul coniferelor. [pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cône].

Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DN



CON MÓTO loc. adv. (muz.) cu multă mişcare. (< it. con moto)

Trimis de raduborza, 06.10.2007. Sursa: MDN