convieţuitor

CONVIEŢUITÓR, -OÁRE, convieţuitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care trăieşte în acelaşi loc cu altcineva. [pr.: -ţu-i-] – Convieţui + suf. -tor.

Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX '98



convieţuitór adj. → vieţuitor

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



CONVIEŢUIT//ÓR convieţuitoroáre (convieţuitoróri, convieţuitoroáre) şi substantival Care trăieşte împreună cu altcineva; care îşi duce viaţa în comun cu alţii. [Sil. -vie-ţu-i-] /a convieţui + suf. convieţuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX