- consoană
- CONSOÁNĂ, consoane, s.f. Sunet al vorbirii format din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea (urmată de deschidere bruscă) sau prin strâmtoarea acestuia; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. – Din fr. consonne, lat. consona.Trimis de dante, 30.07.2004. Sursa: DEX '98CONSOÁNĂ s. (fon.) consonantă, (înv.) neglasnică, soglasnică. (Vocale şi consoană.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconsoánă s. f., g.-d. art. consoánei; pl. consoáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONSOÁN//Ă consoanăe f. 1) Sunet al vorbirii produs la trecerea curentului de aer prin canalul fonator, în care întâmpină obstacole. 2) Semn grafic care notează un asemenea sunet. [G.-D. consoanei] /<fr. consonne, lat. consonaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSOÁNĂ s.f. Sunet format în special din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtarea acestuia; consonantă; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< lat. consona, cf. fr. consonne].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCONSOÁNĂ s. f. sunet format în special din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtarea acestuia; consonantă. (< fr. consonne, lat. consona)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.