spirant

spirant
SPIRÁNT, -Ă, spirante, adj. (În sintagma) Sunet spirant sau consoană spirantă (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă. – Din fr. spirante.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPIRÁNT adj. (fon.) constrictiv, continuu, fricativ. (Consoană spirant.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

spiránt adj. n., s. f. spirántă; pl. n. şi f. spiránte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPIRÁN//T spiranttă (spirantţi, spirantte) şi substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o uşoară fricţiune în canalul fonator; constrictiv. /<fr. spirante
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SPIRÁNT, -Ă adj. Consoană spirantă (şi s.f.) = consoană care se pronunţă cu un fel de suflu a organelor vorbirii; consoană fricativă. [< fr. spirant, cf. lat. spirare – a respira].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SPIRÁNT, -Ă adj., s. f. constrictiv(ă). (< fr. spirant)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • spirant — spirant, ante [ spirɑ̃, ɑ̃t ] adj. et n. f. • 1872; lat. spirans « respirant, soufflant » ♦ Phonét. Consonne spirante ou n. f. une spirante : consonne produite comme une fricative, correspondant souvent à l articulation d une occlusive relâchée.… …   Encyclopédie Universelle

  • spirant — spìrant (spirȁnt) m <G mn nātā> DEFINICIJA fon. strujni produženi suglasnik (npr. s, š i dr.); frikativ, strujnik ETIMOLOGIJA lat. spirans: dišni ← spirare: disati …   Hrvatski jezični portal

  • spirant — [spī′rənt] n. [< L spirans, prp. of spirare, to breathe: see SPIRIT] Phonet. a consonantal sound, as (sh) or (v), produced by the passage of breath through the partially closed oral cavity; fricative adj. having the nature of a spirant;… …   English World dictionary

  • Spirant — Spi rant, n. [L. spirans, antis, p. pr. of spirare to breathe. See {Spirit}.] (Phon.) A term used differently by different authorities; by some as equivalent to fricative, that is, as including all the continuous consonants, except the nasals m,… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Spiránt — (lat.), Hauchlaut (s. Laut) …   Kleines Konversations-Lexikon

  • spirant — spirant, ante (spi ran, ran t ) adj. Terme de grammaire. Consonnes spirantes, ainsi dites à cause de leur caractère commun de souffle prolongé ; ce sont en français : s, z, j, ch, f, v et y. ÉTYMOLOGIE    Lat. spirare, souffler …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • spìrant — (spirȁnt) m 〈G mn nātā〉 fon. strujni produženi suglasnik (npr. »s«, »š« i dr.); frikativ, strujnik ✧ {{001f}}lat …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • şpiranţ — şpiránţ, şpiránţi, s.m. (reg.) căţeluş. Trimis de blaurb, 19.02.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • spirant — breathy consonant, 1862, from L. spirans (gen. spirantis), prp. of spirare to breathe, blow (see SPIRIT (Cf. spirit)) …   Etymology dictionary

  • spirant — noun Etymology: International Scientific Vocabulary, from Latin spirant , spirans, present participle of spirare to breathe Date: 1862 a consonant (as f, s, sh) uttered with friction of the breath against some part of the oral passage ; fricative …   New Collegiate Dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”