- afon
- AFÓN, -Ă, afoni, -e, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care suferă de afonie. ♦ (Persoană) care nu poate cânta corect, care nu are voce. 2. (lingv.; la f.) (Consoană) surdă. – Din fr. aphone.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AFÓN adj. v. surd.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeafón adj. m., s. m., pl. afóni; f. sg. afónă, pl. afóneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAFÓN afonă (afoni, afone) şi substantival . Care cântă fals; care nu are voce (sau auz muzical). 2) Care nu are sonoritate. ♢ Consonantă afonă consonantă surdă. /<fr. aphoneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAFÓN, -Ă adj. 1. Care şi-a pierdut vocea. ♦ Care cântă fals, care n-are voce sau simţ muzical. 2. Consoană afonă = Consoană care se articulează fără vibrarea coardelor vocale; consoană surdă. [< fr. aphone, cf. gr. aphonos < a – fără, phone – voce].Trimis de LauraGellner, 23.10.2004. Sursa: DNAFÓN, -Ă adj. 1. (şi s. m. f.) care suferă de afonie. ♢ care n-are voce sau simţ muzical. 2. consoană afonă (şi s. f.) = consoană care se pronunţă fără vibrarea coardelor vocale, surdă. (< fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.