siflant

siflant: SIFLÁNT, -Ă, siflanţi, -te, adj. (Despre respiraţie) Şuierător; strident, zgomotos. ♢ Consoană siflantă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două şiruri de dinţi sau numai de dinţii incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.

Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98

SIFLÁNT adj. (fon.) sibilant, şuierător. (Consoană siflant; sunet siflant.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

siflánt adj. n. (sil. -flant); f. sg. siflántă; pl. n. şi f. siflánte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SIFLÁN//T siflanttă (siflantţi, siflantte) şi substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o uşoară şuierătură; sibilant. /<fr. sifflant

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SIFLÁNT, -Ă adj. 1. (Despre respiraţie) Şuierător; strident. 2. (fon.) Consoană siflantă (şi s.f.) = consoană pronunţată cu o uşoară şuierătură; sibilantă. [< fr. sifflant].

Trimis de LauraGellner, 16.04.2007. Sursa: DN

SIFLÁNT, -Ă I. adj., s. f. (consoană) fricativă dentală; consoană şuierătoare, sibilantă. II. adj. (despre respiraţie) şuierător. (< fr. sifflant)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

siflánt — adj. n. (sil. flant); f. sg. siflántã; pl. n. şi f. siflánte … Romanian orthography
sibilant — SIBILÁNT, Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (şi substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană şuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Trimis de … Dicționar Român
siffler — [ sifle ] v. <conjug. : 1> • XIIe; bas lat. sifilare, class. sibilare I ♦ V. intr. 1 ♦ Émettre un son aigu, modulé ou non, en faisant échapper l air par une ouverture étroite (bouche, sifflet, instrument). Il sait siffler, il siffle très… … Encyclopédie Universelle
asibilare — ASIBILÁRE s.f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influenţa vocalei e sau i care urmează); asibilaţie. – v. asibila. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ASIBILÁRE s. (fon.)… … Dicționar Român
şuierător — ŞUIERĂTÓR, OÁRE, şuierători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias