- siflant
- SIFLÁNT, -Ă, siflanţi, -te, adj. (Despre respiraţie) Şuierător; strident, zgomotos. ♢ Consoană siflantă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două şiruri de dinţi sau numai de dinţii incisivi inferiori; consoană sibilantă. – Din fr. sifflant.Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98SIFLÁNT adj. (fon.) sibilant, şuierător. (Consoană siflant; sunet siflant.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesiflánt adj. n. (sil. -flant); f. sg. siflántă; pl. n. şi f. siflánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSIFLÁN//T siflanttă (siflantţi, siflantte) şi substantival (despre sunete consonante) Care se articulează cu o uşoară şuierătură; sibilant. /<fr. sifflantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSIFLÁNT, -Ă adj. 1. (Despre respiraţie) Şuierător; strident. 2. (fon.) Consoană siflantă (şi s.f.) = consoană pronunţată cu o uşoară şuierătură; sibilantă. [< fr. sifflant].Trimis de LauraGellner, 16.04.2007. Sursa: DNSIFLÁNT, -Ă I. adj., s. f. (consoană) fricativă dentală; consoană şuierătoare, sibilantă. II. adj. (despre respiraţie) şuierător. (< fr. sifflant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.