asibilare

ASIBILÁRE s.f. Fenomen fonetic care constă în transformarea unei consoane ocluzive în consoană africată (sub influenţa vocalei e sau i care urmează); asibilaţie. – v. asibila.

Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98



ASIBILÁRE s. (fon.) asibilaţie.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



asibiláre s. f., g.-d. art. asibilării

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ASIBILÁRE s.f. (fon.) Fenomen prin care un sunet nesiflant se transformă într-un sunet siflant; asibilaţie. [< asibila, după fr. assibilation].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



ASIBILÁRE s. f. fenomen fonetic prin care o consoană oclusivă se transformă în consoană africată (fricativă) sub influenţa lui i sau e următor; asibilaţie. (< asibila)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN