şuierãtór — adj. m., pl. şuierãtóri; f. sg. şi pl. şuierãtoáre … Romanian orthography
siflant — SIFLÁNT, Ă, siflanţi, te, adj. (Despre respiraţie) Şuierător; strident, zgomotos. ♢ Consoană siflantă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două şiruri de… … Dicționar Român
sfârâi — SFÂRÂÍ, pers. 3 sfấrâie, vb. IV. intranz. 1. (Despre obiecte în mişcare) A produce un zgomot uşor, caracteristic, provocat de viteza mişcării; p. ext. a se mişca, a se deplasa cu repeziciune. ♢ expr. A i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi… … Dicționar Român
vâjâi — VÂJÂÍ, pers. 3 vấjâie, vb. IV. intranz. (Despre vânt, ape curgătoare, corpuri care străbat spaţiul etc.) A produce un zgomot (şuierător) caracteristic. ♦ (Despre sânge) A pulsa cu violenţă. ♢ expr. A i vâjâi cuiva capul (sau urechile, tâmplele, p … Dicționar Român
fâs — interj. Cuvânt care imită zgomotul şuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr un orificiu strâmt. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98 fâs interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
fâsâi — FÂSÂÍ, fấsâi, vb. IV. intranz. 1. (Despre gaze) A produce un zgomot şuierător şi surd la ieşirea cu presiune printr un orificiu strâmt. 2. (Despre unele fiinţe) A sufla (pe nas) cu putere, a scoate (pe nas) sunete şuierătoare. Gâscanul fâsâie.… … Dicționar Român
sibilant — SIBILÁNT, Ă, sibilante, adj. (În sintagmele) Consoană sibilantă sau sunet sibilant (şi substantivat, f.) = consoană articulată prin apropierea vârfului limbii de alveola superioară; consoană şuierătoare sau siflantă. – Din fr. sibilant. Trimis de … Dicționar Român
flautando — FLAUTÁNDO adv. (muz.) Termen care indică obţinerea cu ajutorul arcuşului a unui sunet şuierător, în genul flautului. [< it. flautando]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN FLAUTÁNDO adv. 1. (muz.) în genul flautului, cu arcuşul… … Dicționar Român
fâsâială — FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s.f. Faptul de a fâsâi; zgomot şuierător produs de ieşirea unui gaz printr un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [pr.: sâ ia . – var.: fâsăiálă s.f.] – Fâsâi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pâsâi — pâsâí, pấsâi şi pâsâiésc, vb. IV (reg.) 1. a chema, a striga pisica. 2. a emite un zgomot şuierător şi surd; a fâsâi. 3. a vorbi peltic. 4. a sufla cu presiune aerul printre buzele întredeschise. 5. (despre foc) a mocni. 6. (despre frunze) a… … Dicționar Român
