şuieratură — ŞUIERATÚR//Ă şuieraturăi f. Şuierat răzleţ. şuieratură de şarpe. [Sil. şu ie ] /a şuiera + suf. şuieraturătură Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
şuierãtúrã — s. f., g. d. art. şuierãtúrii; pl. şuerãtúri … Romanian orthography
şuier — ŞÚIER, şuiere, s.n. 1. Zgomot caracteristic, ascuţit şi puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; şuierătură. 2. Zgomot ascuţit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mişcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuţeală;… … Dicționar Român
fluiera — FLUIERÁ, flúier, vb. I. intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinaţie (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ♢ Compus: fluieră vânt s.m. invar. = om care îşi pierde… … Dicționar Român
siflant — SIFLÁNT, Ă, siflanţi, te, adj. (Despre respiraţie) Şuierător; strident, zgomotos. ♢ Consoană siflantă sau sunet siflant (şi substantivat, f.) = consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de către cele două şiruri de… … Dicționar Român
şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru … Dicționar Român
fluier — FLÚIER, fluiere, s.n. 1. Instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr un tub subţire de lemn prevăzut cu găuri. 2. Instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare. 3. (tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite… … Dicționar Român
fluierătură — FLUIERĂTÚRĂ s. 1. fluier, fluierat, şuier, şuierat, şuierătură. (Se aude o fluierătură prelungă.) 2. (rar) signal, (pop.) ţignal. (fluierătură unui vardist.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime fluierătúră s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
fâsâitură — FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s.f. Fâsâială. [pr.: sâ i . – var.: fâsăitúră s.f.] – Fâsâi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FÂSÂITÚRĂ s. 1. v. şuierătură. 2. fâsâială, fâsâire, fâsâit. (fâsâitură a unui gaz sub presiune.) … Dicționar Român
fâşcâitură — fâşcâitúră, fâşcâitúri, s.f. (reg.) şuierătură, fluierătură. Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
