Dicționar Român. 2013.
fluier — FLÚIER, fluiere, s.n. 1. Instrument muzical popular de suflat, alcătuit dintr un tub subţire de lemn prevăzut cu găuri. 2. Instrument mic, mai ales de metal, cu care se fluieră; fluierătoare. 3. (tehn.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se pot emite… … Dicționar Român
ţignal — ŢIGNÁL s.n. v. semnal. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢIGNÁL s. v. fluierătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ţignál s. n., pl. ţignále Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa … Dicționar Român
fluiera — FLUIERÁ, flúier, vb. I. intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinaţie (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ♢ Compus: fluieră vânt s.m. invar. = om care îşi pierde… … Dicționar Român
fluierat — FLUIERÁT s.n. Faptul de a fluiera. [pr.: flu ie ] – v. fluiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLUIERÁT s. v. fluierătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime fluierát s. n … Dicționar Român
fâşcâitură — fâşcâitúră, fâşcâitúri, s.f. (reg.) şuierătură, fluierătură. Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
signal — SIGNÁL, signale, s.n. (Rar) 1. Semnal convenţional emis de o sirenă, de un fluier etc. 2. Fluier mic de metal (cu care se dau aceste semnale convenţionale). – Din fr. signal. Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SIGNÁL s. v.… … Dicționar Român
ştimă — ŞTÍMĂ1, ştime, s.f. Personaj din mitologia populară, imaginat ca o femeie care protejează apele, pădurile, comorile etc. – Din ngr. shíma. Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX 98 ŞTÍMĂ2, ştime, s.f. Partea care revine fiecăruia dintre … Dicționar Român
şuera — şuerá ( r, át), vb. – A fluiera, a vîjîi. – var. şuiera şi der. – Mr. şuir, şiur, şuirare. lat. sῑbĭlāre (Cihac, I, 276; Puşcariu 1674; REW 7890), trecut la sῑbŭlāre (Du Cange; cf. sivorare, sec. XIV, în Kuun 56 şi Pascu, I, 168, Pascu, Arch. rom … Dicționar Român
şuier — ŞÚIER, şuiere, s.n. 1. Zgomot caracteristic, ascuţit şi puternic, pe care îl fac vântul, furtuna, vijelia; şuierătură. 2. Zgomot ascuţit produs de anumite corpuri care se deplasează, se mişcă, se învârtesc sau spintecă aerul cu iuţeală;… … Dicționar Român
şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru … Dicționar Român
