şuierat

şuierat
ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu-ie-] – v. şuiera.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŞUIERÁT2, -Ă, şuieraţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru strident, ascuţit [pr.: şu-ie-] – v. şuiera.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŞUIERÁT adj. şuierător. (O respiraţie şuierat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ŞUIERÁT s. 1. freamăt, şuier, şuierare, şuierătură, vâjâială, vâjâire, vâjâit, vâjâitură, vuiet, (fig.) geamăt. (şuieratul vântului.) 2. v. ţiuitură. 3. v. fluierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură. (Un şuierat ritmic.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

şuierát s. n., pl. şuieráturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞUIERÁT şuieraturi n. 1) v. A ŞUIERA. 2) Sunet caracteristic, scos de o fiinţă sau de un obiect care şuieră. şuieratul vântului. şuieratul mierlei. [Sil. şu-ie-] /v. a şuiera
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • şuierát — s. n., pl. şuieráturi …   Romanian orthography

  • fâs — interj. Cuvânt care imită zgomotul şuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr un orificiu strâmt. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98  fâs interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • şuierător — ŞUIERĂTÓR, OÁRE, şuierători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un… …   Dicționar Român

  • şuierătură — ŞUIERĂTÚRĂ, şuierături, s.f. Şuierat1, şuier. [pr.: şu ie ] – Şuiera + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞUIERĂTÚRĂ s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură. 3. v. flu ierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, pă …   Dicționar Român

  • ţiu — ŢIU1 interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung, ascuţit, cu rezonanţă metalică. 2. Exclamaţie cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98  ŢIU2, ţiuri, s.n. (reg.) 1. Unealtă… …   Dicționar Român

  • fluierătură — FLUIERĂTÚRĂ s. 1. fluier, fluierat, şuier, şuierat, şuierătură. (Se aude o fluierătură prelungă.) 2. (rar) signal, (pop.) ţignal. (fluierătură unui vardist.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  fluierătúră s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • freamăt — FREÁMĂT, freamăte, s.n. 1. Zgomot surd produs de frunzele mişcate de vânt, de valurile mării etc.; fremătare. ♦ Murmur de voci înnăbuşite sau nedesluşite. ♦ Zgomot, larmă. 2. fig. Fior, înfiorare. [var.: (reg.) hreámăt s.n.] – Din lat. fremitus… …   Dicționar Român

  • fâş — FÂŞ1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de mişcarea frunzelor, a hârtiei etc. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FÂŞ2, fâşuri, s.n. 1. Material impermeabil subţire, folosit pentru confecţionarea… …   Dicționar Român

  • fâşcâit — fâşcâít, s.n. (reg.) fluierat, şuierat. Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • geamăt — GEÁMĂT, gemete, s.n. Sunete nearticulate scoase de o fiinţă care simte o durere (fizică sau morală). ♦ fig. Freamăt, murmur, vuiet (al unor elemente ale naturii). [var.: gémăt, gémet s.n.] – lat. gemitus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”