sfârâi

SFÂRÂÍ, pers. 3 sfấrâie, vb. IV. intranz. 1. (Despre obiecte în mişcare) A produce un zgomot uşor, caracteristic, provocat de viteza mişcării; p. ext. a se mişca, a se deplasa cu repeziciune. ♢ expr. A-i sfârâi cuiva inima = a se zbate, a suferi (de dor, de dragoste etc.), a fi stăpânit de un sentiment puternic. A-i sfârâi cuiva călcâiele (după cineva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva. A-i sfârâi (cuiva) călcâiele = a fugi foarte repede. 2. (Despre grăsimi şi despre alimente care se prăjesc) A produce un zgomot şuierător caracteristic; p. ext. a se prăji. 3. (Despre insecte) A ţârâi. ♦ (Despre păsări) A zbura cu bătăi de aripi repezi. – Sfâr + suf. -âi.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SFÂRÂÍ vb. (Mold.) a pârâi. (Focul sfârâi în sobă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



sfârâí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. sfârâi, 3 sg. şi pl. sfârâie, imperf. 3 sg. sfârâiá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SFÂRÂÍ pers. 3 sfârâie intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic continuu şi ascuţit (cauzat de o mişcare); a face "sfâr". Fusul sfârâie. ♢ Fuge de-i sfârâie călcâiele fuge foarte tare. 2) (despre obiecte umede ce ard) A produce un zgomot specific uşor în timpul arderii; a şâşâi. 3) (despre alimente puse la prăjit) A produce un zgomot şuierător caracteristic (cauzat de evaporarea apei aflate în aliment). 4) (despre gaze care ies sub presiune printr-un orificiu îngust) A produce un zgomot şuierător, înăbuşit; a fâsâi. 5) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte şi ascuţite, caracteristice speciei; a face "sfârr-sfârr"; a ţârâi. /sfâr + suf. sfârâiâi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX