sfârâitor

SFÂRÂITÓR, -OÁRE, (1) sfârâitori, -oare, adj., (2) sfârâitori, s.f. 1. adj. Care sfârâie. 2. s.f. Jucărie de copii care, prin învârtire, produce un sfârâit; bâzâitoare, zbârnâitoare. [pr.: -râ-i-] – Sfârâi + suf. -tor.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



sfârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. sfârâitóri; f. sg. si pl. sfârâitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SFÂRÂIT//ÓR sfârâitoroáre (sfârâitoróri, sfârâitoroáre) Care sfârâie; care produce sfârâituri. [Sil. -râ-i-] /a sfârâi + suf. sfârâitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX