călcâi

călcâi
CĂLCẤI, călcâie, s.n. 1. Partea posterioară a tălpii piciorului, formată din oasele astragal şi calcaneu; talus; p. ext. parte a ciorapului sau a încălţămintei care acoperă această porţiune a piciorului. ♢ expr. A se afla (sau a fi, a trăi etc.) sub călcâi = a se afla (sau a fi, a trăi) sub totala dominaţie a cuiva, a fi exploatat, subordonat, împilat. A se învârti (sau a se întoarce, a sări) într-un călcâi = a se mişca repede, a fi iute la treabă; fig. a se bucura. Fuge (sau merge) de-i pârâie (sau sfârâie) călcâiele = fuge (sau merge) foarte repede. A i se aprinde (sau a-i sfârâi) călcâiele (după cineva) = a) a fi foarte îndrăgostit (de cineva), a se îndrăgosti subit; b) a fi zorit, nerăbdător. ♦ Lovitură dată cu călcâiul (1). ♢ expr. A da călcâie calului = (despre călăreţi) a lovi calul cu călcâiele, ca să pornească sau să meargă mai repede. ♦ (livr.) Călcâiul lui Ahile = partea vulnerabilă, latura slabă a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat părţii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte. 3. Piesă mică de lemn, de formă prismatică, fixată de o grindă de lemn pentru a împiedica alunecarea unui element de construcţie care se reazemă pe grindă sau folosită ca piesă de rezistenţă într-o îmbinare. 4. Dispozitiv cu care se împiedică filarea unui lanţ sau a unei parâme. 5. Strat format între săpun şi leşiile de glicerină la fabricarea săpunului. – lat. calcaneum.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CĂLCÂI s. 1. v. plaz. 2. (prin Ban. şi Transilv.) barbur. (călcâi la topor, cuţit etc.) 3. (constr.) brotac.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CĂLCÂI s. v. cucurujel, toc.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

călcâi s. n., art. călcâiul; pl. călcâie, art. călcâiele
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CĂLCÂ//I călcâiie n. 1) Partea din spate a tălpii piciorului. 2) Partea de dinapoi mai ridicată a tălpii la încălţăminte; toc. ♢ A fi sub călcâiiul cuiva a fi sub dominaţia totală a cuiva. A se învârti într-un călcâi a fi iute, a face totul repede. A i se aprinde cuiva călcâiiele după cineva a se îndrăgosti de cineva. Fuge de-i scapără (sau de-i sfârâie) călcâiiele fuge foarte repede. 3) Partea de dinapoi sau de jos a unor obiecte. 4) Bucată de pâine tăiată de la margine. /<fr. calcaneum
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

călcîi (-íe), s.n.1. Partea posterioară a tălpii piciorului. – 2. Toc de încălţăminte. – 3. La cai, chişiţă. – 4. Parte posterioară în general (la piciorul cocoşilor; talpă, la sanie etc.). – 5. Coajă, bucată de pîine. – 6. (înv.) Sfîrşit. – Mr. călcîńu, megl. călcǫn(u). lat. calcaneum (Cipariu, gram., 18; Puşcariu 257; REW 1490; Candrea-Dens., 216; DAR); cf. it. calcagno, prov. calcanh, sp. calcaño, port. calcanhar. Sensul 5 este traducerea literară a lat. calx. În medicină se foloseşte forma lat. calcaneu, ca termen ştiinţific. – Der. cîlcîia, vb. (Trans., a păşi).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • papuc — PAPÚC1, papuci, s.m. 1. Încălţăminte uşoară (fără călcâi), care se poartă în casă; p. gener. pantof uşor de vară. ♢ expr. (fam.) A o lua (sau a o şterge) la papuc = a fugi. (fam.) A fi (sau a pune, a ţine etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a… …   Dicționar Român

  • zapateado — ZAPATEÁDO s.n. (reg.) Dans solistic de origine spaniolă, în măsură ternară, deseori sincopat, cu mişcare rapidă, ale cărui accente ritmice se marchează prin lovituri de călcâi; melodie după care se execută acest dans. [pr.: sa pa te á ] – cuv. sp …   Dicționar Român

  • cambrură — CAMBRÚRĂ, cambruri, s.f. (Rar) Arcuitură, îndoitură. – Din fr. cambrure. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  cambrúră s. f., g. d. art. cambrúrii; pl. cambrúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAMBRÚR//Ă… …   Dicționar Român

  • crac — CRAC1 interj. Cuvânt care imită un zgomot sec (în urma unei rupturi, spărturi). – Onomatopee. cf. fr. c r a c . Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  CRAC2, craci, s.m. (pop.) 1. Piciorul omului de la coapsă până la călcâi. ♦… …   Dicționar Român

  • călcâiaş — CĂLCÂIÁŞ, călcâiaşe, s.n. Diminutiv al lui călcâi. [pr.: câ iaş] – Călcâi + suf. aş. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  călcâiáş s. n. (sil. câ iaş), pl. călcâiáşe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • toc — TOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într un obiect sau într un material tare. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOC2, tocuri, s.n. 1. Cutie ori suport de lemn …   Dicționar Român

  • Oituz — For the village in Constanţa County, see Lumina, Constanţa. For the village in Covasna County, see Breţcu. Oituz   Commune   …   Wikipedia

  • Aroumain — Armãneascã, Armãneshce, Armâneashti, Armânã. Parlée aux Albanie, Bulgarie, Grèce, Macédoine, Roumanie, Serbie Région Balkans Nombre de locuteurs environ 2,5 million[1] …   Wikipédia en Français

  • Langue aroumaine — Aroumain Aroumain Armãneascã, Armãneshce, Armâneashti, Makedon armânâ Parlée aux Balkans Région Europe du Sud Nombre de locuteurs plus de 3.2 million ?[réf. nécessaire] Classification par famille …   Wikipédia en Français

  • Langue valaque — Aroumain Aroumain Armãneascã, Armãneshce, Armâneashti, Makedon armânâ Parlée aux Balkans Région Europe du Sud Nombre de locuteurs plus de 3.2 million ?[réf. nécessaire] Classification par famille …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”