ciocănitură

ciocănitură
CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s.f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură.
Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX '98

CIOCĂNITÚRĂ s. v. bătaie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ciocănitúră s. f., g.-d. art. ciocănitúrii; pl. ciocănitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • tocănire — TOCĂNÍRE, tocăniri, s.f. Acţiunea de a tocăni şi rezultatul ei; bocănit, ciocănitură. – v. tocăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOCĂNÍRE s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă nire, ciocănit,… …   Dicționar Român

  • bocănire — BOCĂNÍRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o bocănire în uşă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …   Dicționar Român

  • ciocan — CIOCÁN3, ciocani, s.m. (reg.) Ştiulete de porumb (curăţăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOCÁN2, ciocane, s.n. (pop.) Păhărel în formă de sticluţă, cu gâtul strâmt şi lung, din… …   Dicționar Român

  • ciocănit — CIOCĂNÍT, ciocănituri, s.n. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într un corp tare; ciocănitură. – v. ciocăni. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOCĂNÍT s. v. bătaie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • toc — TOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură sau de o ciocănitură într un obiect sau într un material tare. – Onomatopee. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOC2, tocuri, s.n. 1. Cutie ori suport de lemn …   Dicționar Român

  • tocănit — TOCĂNÍT, tocănituri, s.n. Faptul de a tocăni. – v. tocăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOCĂNÍT s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă nire, ciocănit, ciocănitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”