- bocănire
- BOCĂNÍRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o bocănire în uşă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
bocănire
Look at other dictionaries:
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
tocănire — TOCĂNÍRE, tocăniri, s.f. Acţiunea de a tocăni şi rezultatul ei; bocănit, ciocănitură. – v. tocăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOCĂNÍRE s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă nire, ciocănit,… … Dicționar Român
tocănit — TOCĂNÍT, tocănituri, s.n. Faptul de a tocăni. – v. tocăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOCĂNÍT s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă nire, ciocănit, ciocănitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
