tocănire

tocănire
TOCĂNÍRE, tocăniri, s.f. Acţiunea de a tocăni şi rezultatul ei; bocănit, ciocănitură. – v. tocăni.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TOCĂNÍRE s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă-nire, ciocănit, ciocănitură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tocăníre s. f., g.-d. art. tocănírii; pl. tocăníri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • bocănire — BOCĂNÍRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o bocănire în uşă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”