bocănire — BOCĂNÍRE s. bătaie, bocăneală, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocănire, tocănit. (Se aude o bocănire în uşă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… … Dicționar Român
ciocănitoare — CIOCĂNITOÁRE, ciocănitori (ciocănitoare), s.f. Nume dat mai multor specii de păsări agăţătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare şi larvele lor; ghionoaie. –… … Dicționar Român
ciocănitură — CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s.f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. tură. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOCĂNITÚRĂ s. v. bătaie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciocănitúră s. f., g. d. art. ciocănitúrii; … Dicționar Român
ghionoaie — GHIONOÁIE, ghionoi (ghionoaie), s.f. (ornit.; pop.) Ciocănitoare. [pr.: ghi o – var.: gheonoáie, gheunoáie s.f.] – cf. alb. g j o n cucuvea . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIONOÁIE s … Dicționar Român
tocănire — TOCĂNÍRE, tocăniri, s.f. Acţiunea de a tocăni şi rezultatul ei; bocănit, ciocănitură. – v. tocăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOCĂNÍRE s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă nire, ciocănit,… … Dicționar Român
tocănit — TOCĂNÍT, tocănituri, s.n. Faptul de a tocăni. – v. tocăni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TOCĂNÍT s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocă nire, ciocănit, ciocănitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
