ciocănitoare

ciocănitoare
CIOCĂNITOÁRE, ciocănitori (ciocănitoare), s.f. Nume dat mai multor specii de păsări agăţătoare de pădure cu aripile scurte, cu cioc conic, puternic, care ciocănesc coaja copacilor, distrugând insectele dăunătoare şi larvele lor; ghionoaie. – Ciocăni + suf. -toare.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CIOCĂNITOÁRE s. v. ghionoaie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CIOCĂNITOÁRE s. v. virdare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ciocănitoáre s. f., g.-d. art. ciocănitórii; pl. ciocănitóri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CIOCĂNIT//OÁRE ciocănitoareóri f. Pasăre sedentară, de talie mijlocie, cu cioc puternic şi cu penaj viu colorat, care ciocăneşte coaja copacilor în căutarea viermilor cu care se hrăneşte; ghionoaie. [G.-D. ciocănitorii] /a ciocăni + suf. ciocănitoaretoare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ciocănitoáre, ciocănitóri, s.f. (pop., înv.) mitralieră.
Trimis de blaurb, 10.04.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ciocãnitoáre — s. f., g. d. art. ciocãnitórii; pl. ciocãnitóri …   Romanian orthography

  • ciocănitoaremică — CIOCĂNITOARE MÍCĂ s. v. scorţar. Trimis de siveco, 02.01.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • ghionoaie — GHIONOÁIE, ghionoi (ghionoaie), s.f. (ornit.; pop.) Ciocănitoare. [pr.: ghi o – var.: gheonoáie, gheunoáie s.f.] – cf. alb. g j o n cucuvea . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GHIONOÁIE s …   Dicționar Român

  • ghin — GHIN, ghinuri, s.n. 1. Daltă cu tăiş semicircular, folosită de dogari şi rotari. 2. Cuţit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se ciopleşte lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – et. nec. Trimis de gall …   Dicționar Român

  • virdare — VIRDÁRE, virdări, s.f. Specie de ciocănitoare, cu penele verzi împestriţate cu roşu, galben, negru şi alb (Picus viridis). [var.: verdáre s.f.] – et. nec. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98  VIRDÁRE s. (ornit.; Picus viridis) (reg.) …   Dicționar Român

  • boc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BOC interj. poc! (boc! se aude în poartă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • bocănitoare — BOCĂNITOÁRE s. v. ciocănitoare, ghionoaie, scorţar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  bocănitoáre s. f., g. d. art. bocănitórii; pl. bocănitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • certie — certíe, certíi, s.n. (reg.) ciocănitoare. Trimis de blaurb, 04.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ciocan — CIOCÁN3, ciocani, s.m. (reg.) Ştiulete de porumb (curăţăt sau nu de boabe); ciocălău. – Din scr. čokan. Trimis de IoanSoleriu, 28.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOCÁN2, ciocane, s.n. (pop.) Păhărel în formă de sticluţă, cu gâtul strâmt şi lung, din… …   Dicționar Român

  • ciocârlan — CIOCÂRLÁN, ciocârlani, s.m. 1. Pasăre de culoare brună cenuşie, cu un moţ în vârful capului (Galerida cristata). 2. Bărbătuşul ciocârliei. – cf. c i o c2. Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOCÂRLÁN s. (ornit.; Galerida cristata)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”