ghin

GHIN, ghinuri, s.n. 1. Daltă cu tăiş semicircular, folosită de dogari şi rotari. 2. Cuţit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se ciopleşte lemnul (în timpul sculptării lui). 3. Cazma îndoită pe amândouă laturile. – et. nec.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



GHIN s. (tehn.) 1. (reg.) scoabă. (ghin al rotarului, dulgherului.) 2. semen. (ghin pentru tăierea copcilor în gheaţă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ghin s. n., pl. ghínuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GHIN ghinuri n. 1) Daltă cu lama semicirculară, folosită în rotărie. 2) Cuţit cu lama curbată cu care se scobeşte lemnul. 3) Hârleţ cu părţile laterale îndoite. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ghin (ghínuri), s.n. – 1. Sapă, cazma. – 2. Daltă. Origine incertă, dar probabil expresivă. Pare pînă la un punct formaţie paralelă lui cioc; este identică lui gin, s.n. (burghiu, sfredel). – Der. ghinărar, s.n. (daltă); ghinţ, s.n. (calapod, formă), numit astfel probabil datorită vîrfului său, cf. cioc; ghinui, vb. (Trans., a ciopli cu tesla); ghionoi, s.n. (tîrnăcop); ghionoaie, s.f. (ciocănitoare, Picus maior, Picus minor), cf. celălalt nume, ciocănitoare, de la ciocan (identitatea cu ghionoi "tîrnăcop", deşi evidentă şi semnalată încă de către Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 282, nu a fost admisă; după Tiktin, aflat în legătură cu gaură; Cihac, I, 119, se gîndeşte la sl. žlŭtŭ "blond", sb., cr. žunja "blond"; Philippide, II, 714 propune o legătură cu alb. gjon "cucuvea"; cf. DAR şi Puşcariu, Lr., 265; DAR se gîndeşte la posibilitatea unei rădăcini expresive, dar se referă mai curînd la intenţia de a reproduce strigătul păsării; iar după Scriban, trebuie plecat de la vioi "ager"; nici una din aceste sugestii nu este convingătoare); ghiont, s.n. (brînci, lovitură cu cotul); (în)ghionti, vb. (a împinge; a da ghionturi, a da pumni); ghiontuială, s.f. (ghiont); ghiold, s.n. (ghiont), pare a rezulta dintr-o încrucişare a lui ghiont cu bold (DAR); (în)ghioldi, vb. (a împinge); ghioldiş, adv. (pieziş).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER