cere — CÉRE, cer, vb. III. tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obţine ceva, pentru a l convinge să ţi îndeplinească o dorinţă. ♢ expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obţine permisiunea să... 2. A face unei… … Dicționar Român
cerşit — CERŞÍT s.n. Faptul de a cerşi; cerşetorie. – v. cerşi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERŞÍT s. cerşeală, cerşetorie, milogeală, milogit, (rar) cerşetorit, (înv. şi reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu cerşitul.) Trimis de … Dicționar Român
calici — CALICÍ, calicesc, vb. IV. 1. intranz., refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ intranz. (înv.) A cerşi. 2. refl. A se zgârci2. 3. tranz. şi refl. (înv … Dicționar Român
cerşetori — CERŞETORÍ, cerşetoresc, vb. IV. tranz. şi intranz. A cerşi; a cere (ca un cerşetor). [var.: ceşitorí vb. IV] – Din cerşetor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERŞETORÍ vb. v. cere, cerşi, milogi … Dicționar Român
mangli — MANGLÍ, manglesc, vb. IV. tranz. (arg.) A fura. – Din ţig. manglo. Trimis de claudia, 27.09.2003. Sursa: DEX 98 MANGLÍ vb. v. cere, cerşi, fura, lua, milogi, sustrage. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
milogi — MILOGÍ, milogesc, vb. IV. refl. A cere de pomană; a cerşi. ♦ A se ruga de cineva cu stăruinţă, înjositor, pentru a obţine ceva. – Din milog. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 MILOGÍ vb. a cerşi, (pop.) a prosti, (Transilv. şi Maram.) a … Dicționar Român
prosti — PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. refl. (Despre oameni) A şi pierde puterea de gândire, inteligenţa, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenţii; (fam.) a se fandosi, a… … Dicționar Român
cerşetor — CERŞETÓR, OÁRE, cerşetori, oare, s.m. şi f. Persoană care cere de pomană. [var.: cerşitór – oáre s.m. şi f.] – Cerşi + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CERŞETÓR s. milog, (pop.) sărac, ( … Dicționar Român
milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… … Dicționar Român
pomană — POMÁNĂ, pomeni, s.f. 1. Dar, danie, ofrandă făcute cuiva şi servind, potrivit credinţei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere. ♢ loc. adj. şi adv. De pomană = a) (în mod) gratuit sau la un preţ foarte… … Dicționar Român
