- prosti
- PROSTÍ1, prostesc, vb. IV. 1. refl. (Despre oameni) A-şi pierde puterea de gândire, inteligenţa, a deveni prost; a se tâmpi. ♦ (fam.; despre oameni) A avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenţii; (fam.) a se fandosi, a se izmeni (1). ♦ refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face să-şi piardă cumpătul, dreapta judecată; a (se) zăpăci. ♦ (Despre lucruri) A-şi pierde din calităţi, din valoare, a nu mai corespunde scopului. 2. tranz. (fam.) A induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înşela. – Din prost.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PROSTÍ2, prostesc, vb. IV. intranz. (pop.) A cerşi. – Din sl. prostiti "a ierta".Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PROSTÍ vb. 1. a (se) îndobitoci, a (se) tâmpi, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. şi Olt.) a (se) tonti. (Viaţa pe care o duce l-a prosti de tot.) 2. v. idiotiza. 3. v. afecta. 4. v. înşela. 5. a se degrada. (Marfa asta s-a prosti de tot.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePROSTÍ vb. v. abdica, cere, cerşi, demisiona, milogi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprostí (a deveni prost, a cerşi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. prostésc, imperf. 3 sg. prosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prosteáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PROST//Í prostiésc tranz. 1) A face să se prostească. 2) fam. A trata ca pe un prost (păcălind, înşelând). /Din prostTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE PROST//Í mă prostiésc intranz. 1) (de- spre persoane) A deveni prost; a pierde inteligenţa; a se năuci; a se tâmpi. 2) A ajunge în stare de buimăceală; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci. 3) fam. A avea o comportare afectată, plină de mofturi. /Din prostTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.