cerşetor — CERŞETÓR, OÁRE, cerşetori, oare, s.m. şi f. Persoană care cere de pomană. [var.: cerşitór – oáre s.m. şi f.] – Cerşi + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CERŞETÓR s. milog, (pop.) sărac, ( … Dicționar Român
cerşi — CERŞÍ, cerşesc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A cere de pomană; a cerşetori. 2. intranz. A cere ceva cu stăruinţă (ca un cerşetor); p. ext. a se înjosi cerând ceva. – Din cere. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CERŞÍ vb. a cere, a se … Dicționar Român
picaresc — PICARÉSC, ÉSCĂ, picareşti, adj. (Despre anumite opere literare) Care, prin intermediul personajelor aparţinând mediului interlop (cerşetori, vagabonzi, aventurieri etc.), investighează cele mai diverse medii sociale, moravuri etc. şi face o… … Dicționar Român
picarism — PICARÍSM s.n. Tendinţă în literatura spaniolă de a zugrăvi personaje ca: aventurieri, cerşetori, intriganţi, declasaţi etc. [< fr. picarisme, cf. sp. picaro – intrigant, om de nimic]. Trimis de LauraGellner, 22.07.2005. Sursa: DN PICARÍSM s … Dicționar Român
bogdaproste — BOGDAPRÓSTE interj. (pop.; adesea substantivat) Cuvânt de mulţumire adresat celui care dă ceva de pomană. ♢ loc. adj. De bogdaproste = de pomană. ♢ expr. Ca un pui de bogdaproste = (despre copii) nenorocit, prăpădit. (fam.) A umple de bogdaproste … Dicționar Român
calic — CALÍC, Ă, calici, ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (înv.) Care cerşeşte; cerşetor. 2. Zgârcit, avar1. 3. (înv. şi reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr.… … Dicționar Român
cere — CÉRE, cer, vb. III. tranz. 1. A se adresa cuiva pentru a obţine ceva, pentru a l convinge să ţi îndeplinească o dorinţă. ♢ expr. A cere voie să... = a stărui (pe lângă cineva), a ruga (pe cineva) pentru a obţine permisiunea să... 2. A face unei… … Dicționar Român
cerşetorie — CERŞETORÍE, cerşetorii, s.f. Acţiunea de a cerşetori şi rezultatul ei; strângere de pomeni ca mijloc de existenţă; cerşetorit, cerşit. [var.: cerşitoríe s.f.] – Cerşetor + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERŞETORÍE s. v.… … Dicționar Român
cerşetorime — CERŞETORÍME s.f. Mulţime de cerşetori. [var.: cerşitoríme s.f.] – Cerşetor + suf. ime. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CERŞETORÍME s. (înv.) calicime. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime cerşetoríme s … Dicționar Român
cerşetorit — CERŞETORÍT s.n. (Rar) Cerşetorie. [var.: cerşitorít s.n.] – v. cerşetori. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CERŞETORÍT s. v. cerşeală, cerşetorie, cerşit, milogeală, milogit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cerşetorít … Dicționar Român
