calic

CALÍC, -Ă, calici, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sărac. ♦ (înv.) Care cerşeşte; cerşetor. 2. Zgârcit, avar¹. 3. (înv. şi reg.) Atins de o infirmitate vizibilă (olog, ciung etc.). – Din ucr. kalika.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



Calic ≠ darnic, galantom, culant, galant, generos, mărinimos, teafăr, întreg

Trimis de siveco, 24.12.2007. Sursa: Antonime



CALÍC adj., s. v. infirm, invalid, schilod.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CALÍC s. v. cerşetor, milog.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



CALÍC s., adj. 1. s., adj. v. zgârcit. 2. adj., s. v. sărac.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



calíc adj. m., s. m., pl. calíci; f. sg. calícă, pl. calíce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CALÍ//C caliccă (calicci, calicce) şi substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; schilod; infirm. 2) Care este foarte sărac; care cerşeşte; cerşetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgârcit. /<ucr. kalika

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



calíc (calícă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu. – 2. Cerşetor. – 3. Sărman, nenorocit. – 4. Avar, zgîrcit. sl. kalika "pelerin" (Miklosich, Fremdw., 94; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. rut. kalika "invalid". Schimbarea semantică se explică prin mulţimea de paralitici şi invalizi care luau parte la pelerinaje, şi care în general trăiau din pomeni. Der. calicesc, adj. (de calic, de cerşetor); caliceşte, adv. (ca un calic); calicenie, s.f. (zgîrcenie); calici, vb. (a ologi, a schilodi, a sărăci, a ruina; a ajunge sărac lipit; a cere de pomană, a cerşi; a se zgîrci); calicie, s.f. (sărăcie; zgîrcenie, avariţie); calicime, s.f. (mulţime de cerşetori); calicos, adj. (zgîrcit).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER