- buimăcit
- BUIMĂCÍT, -Ă, buimăciţi, -te, adj. Buimac. – v. buimăci.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BUIMĂCÍT adj. 1. v. buimac. 2. v. zăpăcit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
buimăcit
Look at other dictionaries:
buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime BUIMÁC adj. 1 … Dicționar Român
tehui — TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TEHÚI2, IE, tehui, adj. (reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – cf … Dicționar Român
tâmpit — TÂMPÍT, Ă, tâmpiţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, ameţit, zăpăcit. 2. (înv.) Tâmp (2). – v. tâmpi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TÂMPÍT adj., s. 1. adj., s. v.… … Dicționar Român
uluit — ULUÍT, Ă, uluiţi, te, adj. Cuprins de o mare (şi neaşteptată) mirare, admiraţie, emoţie; uimit, surprins. ♦ Năucit, buimăcit. – v. ului. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ULUÍT adj. 1. v. crucit. 2. v. uimit. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
zăpăcit — ZĂPĂCÍT, Ă, zăpăciţi, te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – v. zăpăci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Zăpăcit ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004 … Dicționar Român
buimatic — BUIMÁTIC, buimatici, ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. atic. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUIMÁTIC adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime buimátic… … Dicționar Român
bâiguit — BÂIGUÍT, Ă, bâiguiţi, te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – v. bâigui. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BÂIGUÍT adj. v. aiurit, ameţit, buimac, buimăcit, derutat,… … Dicționar Român
capiu — CÁPIU, IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre şi cai) Atins de capie. ♦ fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CÁPIU adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.… … Dicționar Român
căscat — CĂSCÁT1, căscaturi, s.n. Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – v. căsca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CĂSCÁT2 Ă, căscaţi, te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleţ, bleg, neatent. ♢ expr … Dicționar Român
hăbăuc — HĂBĂÚC, Ă, hăbăuci, ce, adj. (reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ♢ expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o ţintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între magh. dial.… … Dicționar Român
