zăpăcit

zăpăcit
ZĂPĂCÍT, -Ă, zăpăciţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – v. zăpăci.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Zăpăcit ≠ dezmeticit
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ZĂPĂCÍT adj. 1. v. buimac. 2. v. ameţit. 3. v. dezorientat. 4. aiurit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, (Olt.) zăbăuc, (Mold.) zălud, (fig.) împrăştiat. (Nu ştie cum să acţioneze, e complet zăpăcit.) 5. v. tulburat. 6. v. fâstâcit. 7. v. smintit. 8. v. zburdalnic. 9. v. deranjat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • bezmetic — BEZMÉTIC, Ă, bezmetici, ce, adj. (Adesea adverbial) Fără rost, fără căpătâi; p. ext. zăpăcit, năuc, bezmeticit, dezmeticit. [var.: bezmétec, ă adj.] – Din ucr. bezmatok [stup] fără matcă . Trimis de paula, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  BEZMÉTIC adj …   Dicționar Român

  • buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BUIMÁC adj. 1 …   Dicționar Român

  • năuc — NĂÚC, Ă, năuci, ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Ameţit, buimăcit (din cauza unei emoţii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (înv. şi pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ …   Dicționar Român

  • zăbăuc — ZĂBĂÚC, Ă. zăbăuci, ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [var.: zăpăúc, ă adj.] – Contaminare între zăpăcit şi năuc. Trimis de spall, 14.03.2002. Sursa: DEX 98  ZĂBĂÚC adj. v. aiurit, buimac, buimăcit, de rutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit …   Dicționar Român

  • capiu — CÁPIU, IE, capii, adj. (Despre ovine, bovine, capre şi cai) Atins de capie. ♦ fig. (Despre oameni) Năuc, zăpăcit. – Din capie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÁPIU adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.… …   Dicționar Român

  • dezorientat — DEZORIENTÁT, Ă, dezorientaţi, re, adj. Care nu se poate orienta în spaţiu, care nu ştie exact unde se găseşte, pe unde trebuie să apuce. ♦ fig. Care nu ştie ce atitudine să ia în faţă unei situaţii; descumpănit. [pr.: ri en ] – v. dezorienta. cf …   Dicționar Român

  • hăbăuc — HĂBĂÚC, Ă, hăbăuci, ce, adj. (reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ♢ expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o ţintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între magh. dial.… …   Dicționar Român

  • turlac — TURLÁC, Ă, turlaci, ce, adj. (pop. şi fam.) Ameţit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – cf. tc. t o r l a k tânăr, neexperimentat , scr. t o r l a k fanfaron . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TURLÁC adj …   Dicționar Român

  • zălud — ZĂLÚD, Ă, zăluzi, de, adj. 1. Smintit, ţicnit, nebun; zăpăcit. ♦ Scos din minţi, înnebunit, tulburat, năucit. 2. Naiv, nepriceput; uşuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden. Trimis de spall, 18.09.2002. Sursa: DEX 98  ZĂLÚD adj. v. aiurea,… …   Dicționar Român

  • aiurit — AIURÍT, Ă, aiuriţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care are comportări anormale; (om) zăpăcit, trăsnit, zănatic. 2. adj. (Despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) Care este anormal. [pr.: a iu ] – Din fr. ahuri… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”