bâiguit

bâiguit
BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiţi, -te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – v. bâigui.
Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX '98

BÂIGUÍT adj. v. aiurit, ameţit, buimac, buimăcit, derutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • buimac — BUIMÁC, Ă, buimaci, ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Buimac ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BUIMÁC adj. 1 …   Dicționar Român

  • tâmpit — TÂMPÍT, Ă, tâmpiţi, te, adj. 1. (Adesea substantivat) Prost, idiot; nerod, stupid, tâmp (1). ♦ Buimăcit, năucit, ameţit, zăpăcit. 2. (înv.) Tâmp (2). – v. tâmpi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TÂMPÍT adj., s. 1. adj., s. v.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”