- tehui
- TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – cf. magh. t a h o n y a . "trândav".Trimis de LauraGellner, 26.06.2004. Sursa: DEX '98TEHÚI adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetehuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tehuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TEHU//Í tehuiiésc tranz. pop. A face să se tehuiască. /Din tehuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TEHU//Í mă tehuiiésc intranz. pop. A deveni tehui; a nu şti de sine; a se buimăci; a se năuci; a se zăpăci; a se ului; a se pierde. /Din tehuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtehúi (-ie), adj. – (Mold.) Nebun, lunatic, smintit. – var. tăhui, terhui, căhui, chiahui, năhui. Creaţie expresivă puţin clară. – Der. tehuială, s.f. (nebuinie, ţicneală); tehui, vb. (a zăpăci, a prosti).Trimis de blaurb, 03.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.