Dicționar Român. 2013.
ţiuitúrã — s. f. (sil. ţi u i ), g. d. art. ţiuitúrii; pl. ţiuitúri … Romanian orthography
piuit — PIUÍT s.n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ♢ expr. A i pieri (cuiva) piuitul = a i pieri cuiva pofta de vorbă; a şi pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A i lua (sau a… … Dicționar Român
piuitură — PIUITÚRĂ, piuituri, s.f. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre; piuit (1). 2. Sunet subţire, ascuţit; piuit (2), piuială, ţiuitură. [pr.: pi u i ] – Piui + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
ţiuit — ŢIUÍT, ţiuituri, s.n. Faptul de a ţiui; sunet prelung şi ascuţit; ţiuitură. [pr.: ţi u ] – v. ţiui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢIUÍT s. v. ţiuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ţiuít s. n. (sil. ţi u ) … Dicționar Român
piuială — PIUIÁLĂ, piuieli, s.f. (Rar) Piuitură (2). [pr.: pi u ia ] – Piui + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 PIUIÁLĂ s. v. piuit, piuitură, şuierat, şuieră tură, ţiuit, ţiuitură, vâjâit, vâjâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
vâjâit — VÂJÂÍT1, vâjâituri, s.n. Faptul de a vâjâi; zgomot caracteristic produs de ceva care vâjâie; vâjâială, vâjâitură, vâjâire. [var.: (reg.) vâjiit s.n.] – v. vâjâi. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂJÂÍT2, Ă, vâjâiţi, te, adj. (Rar; … Dicționar Român
vâjâitură — VÂJÂITÚRĂ, vâjâituri, s.f. Vâjâit1. [pr.: jâ i . – var.: (reg.) vâjeitúră, vâjietúră, vâjiitúră s.f.] – Vâjâi + suf. tură. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VÂJÂITÚRĂ s. 1. v … Dicționar Român
şuierat — ŞUIERÁT1, şuierături, s.n. Faptul de a şuiera; zgomot specific făcut de cineva sau de ceva care şuieră. [pr.: şu ie ] – v. şuiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERÁT2, Ă, şuieraţi, te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru … Dicționar Român
şuierătură — ŞUIERĂTÚRĂ, şuierături, s.f. Şuierat1, şuier. [pr.: şu ie ] – Şuiera + suf. ătură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞUIERĂTÚRĂ s. 1. v. şuierat. 2. v. ţiuitură. 3. v. flu ierătură. 4. păcăneală, păcănire, păcănit, pă … Dicționar Român
ţiu — ŢIU1 interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung, ascuţit, cu rezonanţă metalică. 2. Exclamaţie cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX 98 ŢIU2, ţiuri, s.n. (reg.) 1. Unealtă… … Dicționar Român
