ţiuitor

ţiuitor: ŢIUITÓR, -OÁRE, ţiuitori, -oare, adj., s.f. 1. adj. Care ţiuie. 2. s.f. (Rar) Fluier. [pr.: ţi-u-i-] – Ţiui + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŢIUITÓR adj. piuitor, şuierător, vâjâitor. (Zgomot ţiuitor.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ţiuitór adj. m. (sil. ţi-u-i-), pl. ţiuitóri; f. sg. şi pl. ţiuitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢIUIT//ÓR ţiuitoroáre (ţiuitoróri, ţiuitoroáre) Care ţiuie; care produce ţiuituri. [Sil. ţi-u-] /a ţiui + suf. ţiuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

ţiuitór — adj. m. (sil. ţi u i ), pl. ţiuitóri; f. sg. şi pl. ţiuitoáre … Romanian orthography
piuitor — PIUITÓR, OÁRE, piuitori, oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subţire, piţigăiat; scurt şi ascuţit. ♦ p. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuţite, cu rezonanţe metalice. [pr.: pi u i ] – Piui + suf. tor.… … Dicționar Român
vâjâitor — VÂJÂITÓR, OÁRE, vâjâitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care vâjâie. 2. s.f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [pr.: jâ i . – var.: (reg.) vâjiitór, oáre adj.] – Vâjâi + suf. tor … Dicționar Român
şuierător — ŞUIERĂTÓR, OÁRE, şuierători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias