piuitor

piuitor: PIUITÓR, -OÁRE, piuitori, -oare, adj. (Despre păsări) Care piuie. ♦ (Despre cântecul păsărilor) Subţire, piţigăiat; scurt şi ascuţit. ♦ p. ext. (Despre obiecte) Care scoate sunete ascuţite, cu rezonanţe metalice. [pr.: pi-u-i-] – Piui + suf. -tor.

Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98

PIUITÓR adj. v. ţiuitor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

PIUITÓR adj. v. ascuţit, piţigăiat, subţire.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

piuitór adj. m. (sil. pi-u-), pl. piuitóri; f. sg. şi pl. piuitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

piu — interj. Cuvânt care imită piuitul puilor de pasăre. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 piu/piu piu (pentru pui) interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PIU interj. (se foloseşte, de obicei… … Dicționar Român
piţigăiat — PIŢIGĂIÁT, Ă, piţigăiaţi, te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subţire, ascuţit; strident. 2. (Rar; despre oameni şi animale) Slab, plăpând, firav. [pr.: gă iat. – var.: piţigăít, ă adj.] – Piţigoi + suf. at. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
subţire — SUBŢÍRE, subţiri, adj. I. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. ♢ expr. Subţire la (sau în) pungă = sărac, zgârcit. ♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt. ♦ (Despre părţi ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lăţime… … Dicționar Român
ţiuitor — ŢIUITÓR, OÁRE, ţiuitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care ţiuie. 2. s.f. (Rar) Fluier. [pr.: ţi u i ] – Ţiui + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢIUITÓR adj. piuitor, şuierător, vâjâitor. (Zgomot ţiuitor.) … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias