Dicționar Român. 2013.
piuit — PIUÍT s.n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ♢ expr. A i pieri (cuiva) piuitul = a i pieri cuiva pofta de vorbă; a şi pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A i lua (sau a… … Dicționar Român
piuială — PIUIÁLĂ, piuieli, s.f. (Rar) Piuitură (2). [pr.: pi u ia ] – Piui + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 PIUIÁLĂ s. v. piuit, piuitură, şuierat, şuieră tură, ţiuit, ţiuitură, vâjâit, vâjâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
pieunat — PIEUNÁT s. v. piuire, piuit, piuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
piscuit — PISCUÍT s.n. (reg.) Faptul de a piscui. – v. piscui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PISCUÍT s. v. piuire, piuit, piuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime piscuít s. n. Tr … Dicționar Român
piu — interj. Cuvânt care imită piuitul puilor de pasăre. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 piu/piu piu (pentru pui) interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PIU interj. (se foloseşte, de obicei… … Dicționar Român
ţiuitură — ŢIUITÚRĂ, ţiuituri, s.f. Ţiuit. [pr.: ţi u i ] – Ţiui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢIUITÚRĂ s. piuit, piuitură, şuierat, şuierătură, ţiuit, vâjâit, vâjâitură, (rar) piuială. (ţiuitură glonţului pe la urechea cuiva.) … Dicționar Român
