piuit

piuit
PIUÍT s.n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ♢ expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-şi pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subţire şi ascuţit; piuitură (2), ţiuitură. [pr.: pi-u-] – v. piui.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

PIUÍT s. 1. piuire, piuitură, (reg.) pieunat, piscuit. (piuitul puilor de găină.) 2. v. ţiuitură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

piuít s. n. (sil. pi-u-); pl. piuíturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PIUÍT piuituri n. 1) v. A PIUI. 2) Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora. [Sil. pi-u-] /v. a piui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • piuitură — PIUITÚRĂ, piuituri, s.f. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări sau mai ales de puii de pasăre; piuit (1). 2. Sunet subţire, ascuţit; piuit (2), piuială, ţiuitură. [pr.: pi u i ] – Piui + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • cirip — CIRÍP interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. ♢ (De a) cirip cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alţii de dosul palmei, ciupindu se de piele şi repetând cirip cirip . – Onomatopee …   Dicționar Român

  • piu — interj. Cuvânt care imită piuitul puilor de pasăre. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  piu/piu piu (pentru pui) interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PIU interj. (se foloseşte, de obicei… …   Dicționar Român

  • cârc — interj. (pop. şi fam.; în expr.) A nu (mai) zice (sau spune) (nici) cârc = a nu (mai) spune nici o vorbă, a tăcea chitic. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cârc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • pieunat — PIEUNÁT s. v. piuire, piuit, piuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • piocit — PIOCÍT s.n. Celulă de puroi. [< fr. pyocyte, cf. gr. pyon – puroi, kytos – celulă]. Trimis de LauraGellner, 25.07.2005. Sursa: DN  piocít1, piocíturi, s.n. (reg.) 1. piuit. 2. voce sau vorbire cu glas subţire, piţigăiat; pioncăială, pioncăit …   Dicționar Român

  • piscuit — PISCUÍT s.n. (reg.) Faptul de a piscui. – v. piscui. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PISCUÍT s. v. piuire, piuit, piuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  piscuít s. n. Tr …   Dicționar Român

  • piuială — PIUIÁLĂ, piuieli, s.f. (Rar) Piuitură (2). [pr.: pi u ia ] – Piui + suf. eală. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98  PIUIÁLĂ s. v. piuit, piuitură, şuierat, şuieră tură, ţiuit, ţiuitură, vâjâit, vâjâitură. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • piuire — PIUÍRE s. v. piuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • ţiuitură — ŢIUITÚRĂ, ţiuituri, s.f. Ţiuit. [pr.: ţi u i ] – Ţiui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŢIUITÚRĂ s. piuit, piuitură, şuierat, şuierătură, ţiuit, vâjâit, vâjâitură, (rar) piuială. (ţiuitură glonţului pe la urechea cuiva.) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”