- piu
- PIU interj. Cuvânt care imită piuitul puilor de pasăre. – Onomatopee.Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX '98piu/piu-piu (pentru pui) interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPIU interj. (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a reda strigătul puilor de pasăre). /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpiu, píuri, s.n. (reg.) 1. băţ scurt ascuţit la ambele capete cu care se joacă copiii ţurca. 2. ţurcă.Trimis de blaurb, 27.09.2006. Sursa: DARpiu, pie, adj. (reg.) pios.Trimis de blaurb, 27.09.2006. Sursa: DARPIU adv. (muz.) mai. o piu piano = mai încet; piu allegro = mai repede. (< it. più)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpiu interj. – Imită glasul puilor şi al unor păsări. – Megl. piu. Creaţie expresivă, cf. fiu, chiu, it. pio, pigolare, sp. pio. – Der. piui, vb. (a ciripi); piuit, s.n. (sunetul scos de pui); piuitor, adj. (care piuie); piuială, (var. piuitură), s.f. (piuit); pirui, vb. (a cînta în triluri, a ciripi); piruit, s.n. (ciripit); piura, vb. (Trans. de S., a se lamenta), cf. mr. chiurare, pe care Pascu, I, 63, îl lega de un lat. *pipiulāre, ipoteză fără necesitate. cf. Puşcariu 1328.Trimis de blaurb, 09.08.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.