piuă — PÍUĂ, pive, s.f. 1. Instalaţie sau maşină folosită pentru împâslirea ţesăturilor de lână prin frecarea şi presarea lor între doi cilindri rotitori şi prin lovirea lor cu ciocane de lemn într un mediu cald şi umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de… … Dicționar Român
píuã — s. f. (sil. uã), g. d. art. pívei; pl. píve … Romanian orthography
più — {{hw}}{{più}}{{/hw}}A avv. 1 In maggiore quantità, in maggiore misura o grado (se posposto al v. può introdurre una prop. compar., se è seguito da un agg. o da un avv. forma il compar. di maggioranza mentre, se in tali condizioni è preceduto dall … Enciclopedia di italiano
ştează — ŞTEÁZĂ, şteze, s.f. (reg.) 1. Piuă de bătut postav; p. ext. clădire în care se află instalată această piuă. 2. Instalaţie rudimentară, formată dintr o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarţele, pănura… … Dicționar Român
dârstă — DẤRSTĂ, dârste, s.f. Piuă rudimentară acţionată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – cf. bg. d r ă s t j a. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 DÂRSTĂ s. v. piuă. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
pilug — PILÚG, piluge, s.n. (reg.) Pisălog (1). ♢ expr. (fam.) A tunde (pe cineva) pilug = a tunde (pe cineva) până la piele. [var.: chilúg s.n.] – cf. p i u ă. Trimis de oprocopiuc, 13.07.2006. Sursa: DEX 98 PILÚG s … Dicționar Român
piuar — PIUÁR, piuari, s.m. Persoană care posedă, conduce sau îngrijeşte o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [pr.: pi uar] – Piuă + suf. ar. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 PIUÁR s. (pop.) morar, (reg.) dârstar, măiugar,… … Dicționar Român
piuliţă — PIULÍŢĂ, piuliţe, s.f. 1. Vas mic de metal, de lemn etc. întrebuinţat în gospodărie, în laborator etc., în care se pisează cu pisălogul diverse substanţe; piuă (2) mică. 2. Piesă de metal care are o gaură cu filet şi care se poate înşuruba pe o… … Dicționar Român
mojar — MOJÁR, mojare, s.n. Vas de formă semisferică cu pereţii groşi, de porţelan, sticlă, metal, material plastic, care serveşte, în farmacii şi în laboratoare, la mărunţirea fină a diferitelor substanţe prin frecarea lor cu ajutorul unui pistil. ♦… … Dicționar Român
măsea — MĂSEÁ, măsele, s.f. 1. Fiecare dintre dinţii mari (terminaţi cu o suprafaţă plată) fixaţi în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om şi la unele animale, servind la zdrobirea şi la măcinarea alimentelor; molar1. ♢ Măsea de minte =… … Dicționar Român
