ştează

ŞTEÁZĂ, şteze, s.f. (reg.) 1. Piuă de bătut postav; p. ext. clădire în care se află instalată această piuă. 2. Instalaţie rudimentară, formată dintr-o împletitură de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarţele, pănura şi alte ţesături. – et. nec.

Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX '98



ŞTEÁZĂ s. v. leaţ, piuă, stinghie, şipcă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



şteáză s. f., g.-d. art. ştézei, pl. ştéze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



şteáză¹, ştéze, s.f. (reg.) 1. piuă de bătut postav. 2. clădire în care se află instalată această piuă. 3. instalaţie rudimentară formată dintr-o împletitură circulară de nuiele, amenajată sub o cădere de apă, în care se dau la piuă scoarţele, pănura şi alte ţesături groase. 4. cădere de apă. 5. stavilă la moară.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



şteáză², ştéze, s.f. (reg.) 1. stinghie; leaţ. 2. fuscel (la scară). 3. băţ de lemn pe care se împletesc cu igliţa ochiurile de la mreajă.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR



şteáză (-éze), s.f. – Nuia cu care se ţin separate ochiurile plasei. lat. schidia "aşchie" (Diculescu, Elementele, 467; Puşcariu, Dacor., V, 754; REW 7689), cf. it. scheggia, fr. esquille. Pentru rom. e mai bine să se pornească de la lat. scida ‹ gr. σχίδη "fîşie smulsă".

Trimis de blaurb, 19.01.2009. Sursa: DER



şteáză (-éze), s.f. – (Trans.) Piuă. Origine necunoscută. Der., în gr. σχεδία "coş" (Diculescu, Elementele, 466) pare îndoielnică. Dacă este cuvînt identic cu celui anterior, rămîne de explicat schimbarea semantică. – Der. şteza, vb. (a da la piuă); ştezar, s.m. (piuar).

Trimis de blaurb, 19.01.2009. Sursa: DER