- subţire
- SUBŢÍRE, subţiri, adj. I. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. ♢ expr. Subţire la (sau în) pungă = sărac, zgârcit. ♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt. ♦ (Despre părţi ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lăţime ori grosime; îngust; p. ext. slab, fin, delicat. ♦ (Adverbial, în expr.) A zâmbi subţire = a zâmbi silit, şiret (cu buzele abia întredeschise). ♦ (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic; îngust. ♦ (Despre litere şi despre scriere; adesea adverbial) Cu liniile înguste, fine. ♦ (Adverbial) Fin, delicat. 2. (Despre corpuri cu suprafaţa întinsă, despre straturi sau despre materii care se aşază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; foarte puţin adânc. ♦ (Despre materii textile, hârtie, piele etc.) De grosime redusă; uşor. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material uşor, care nu ţine cald. 3. (Despre corpuri lichide şi gazoase) Cu concentraţie sau densitate mică, puţin consistent; diluat, rar. ♦ (Despre ploaie) Cu stropi mărunţi şi deşi. 4. fig. (Despre vânt) Viu, tăios, pătrunzător. 5. (Despre glas, voce; adesea adverbial) Cu ton înalt; ascuţit. II. fig. 1. (Despre oameni) Cu purtări şi gusturi alese; distins, rafinat. ♦ Cu gusturi delicate; pretenţios, dificil. 2. Ales, delicat, fin. 3. Subtil, rafinat; iscusit, şiret, viclean. ♢ expr. Cu un plan subţire = pe ocolite, cu isteţime, cu viclenie. – lat. subtilis.Trimis de LauraGellner, 22.06.2004. Sursa: DEX '98Subţire ≠ grosTrimis de siveco, 19.05.2008. Sursa: AntonimeSUBŢÍRE adj. 1. (înv.) subtil. (Un ac, un fir subţire.) 2. (prin Ban.) sumernic. (Un lemn subţire.) 3. mic. (Buze subţire.) 4. îngust, mic. (O talie subţire.) 5. v. suplu. 6. v. uşor, (înv.) sprinten. (O haină subţire de vară.) 7. v. vaporos. 8. v. rar. 9. rarefiat. (Nori subţire.) 10. apos. 11. diluat. 12. v. acut. 13. ascuţit, piţigăiat, (rar) piuitor, (reg.) înţiglat. (O voce subţire.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUBŢÍRE adj. v. ales, binecrescut, civilizat, cultivat, distins, fin, manierat, politicos, rafinat, select, stilat, subtil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesubţíre adj. m., f. subţíre; pl. m. şi f. subţíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUBŢÍR//E subţirei adj. şi adverbial 1) (în opoziţie cu gros) Care are o grosime mică; care nu este gros. Pânză subţire. Vargă subţire. ♢ subţire la pungă sărac. A fi îmbrăcat subţire a fi îmbrăcat în haine care nu ţin cald. 2) pop. (despre lichide) Care este mai puţin dens; rar. Lapte subţire. 3) (despre vânt) Care este pătrunzător, tăios. 4) fig. (despre glas, sunete) Care are timbru înalt; ascuţit. 5) fig. (despre persoane) Care se distinge prin gusturi alese; rafinat. /<lat. subtilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsubţíre adj. – 1. Delicat, suplu, zvelt. – 2. Fin, vaporos, lejer. – 3. Fin, delicat, rafinat, cult. – var. supţire şi der. Mr. subţire, supţire, megl. sup(ţ)sǫri, istr. supţir(e). lat. subtῑlis (Puşcariu 1670; REW 8399), cf. it. sottile, prov., cat., port. sotil. – Der. subţiratic (var. subţiratec, subţietic, subţietec), adj. (delicat, zvelt; slab, uscat); subţirime, s.f. (delicateţe; fineţe). cf. subţia.Trimis de blaurb, 04.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.