vâjâitor

vâjâitor: VÂJÂITÓR, -OÁRE, vâjâitori, -oare, adj., s.f. 1. adj. Care vâjâie. 2. s.f. Zbârnâitoare (la zmeul cu care se joacă copiii). [pr.: -jâ-i-. – var.: (reg.) vâjiitór, -oáre adj.] – Vâjâi + suf. -tor.

Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VÂJÂITÓR adj. 1. şuierător. (Un vânt vâjâitor.) 2. v. ţiuitor.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vâjâitór adj. m., pl. vâjâitóri; f. sg. şi pl. vâjâitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VâJâIT//ÓR vâjâitoroáre (vâjâitoróri, vâjâitoroáre) Care vâjâie; cu proprietatea de a vâjâi/ [Sil. -jâ-i-] /a vâjâi + suf. vâjâitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

vâjiitor — VÂJIITÓR, OÁRE adj. v. vâjâitor. Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
şuierător — ŞUIERĂTÓR, OÁRE, şuierători, oare, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Cu un sunet strident, ascuţit; şuierat2. ♢ Consoană şuierătoare (şi substantivat f.) = consoană sibilantă. 2. adj. (Despre unele animale, păsări) Care scoate un ţipăt, un… … Dicționar Român
ţiuitor — ŢIUITÓR, OÁRE, ţiuitori, oare, adj., s.f. 1. adj. Care ţiuie. 2. s.f. (Rar) Fluier. [pr.: ţi u i ] – Ţiui + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢIUITÓR adj. piuitor, şuierător, vâjâitor. (Zgomot ţiuitor.) … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias